parc – Versuri.pro

Doina Badea - Ploaia și Noi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

E multă vreme de când ploaia ne-a-ndrăgit
Din prima seară chiar în parc ne-a dăruit
Atâta i-a speriat pe toți cu stropii grei
Că ne-a făcut stăpâni pe parc și pe alei
Ce fericiți copacii uzi îi scuturam
Ca doi copii desculți prin ploaie alergam.

Ploaia dansa împreună cu noi
Se-nveselea când râdeam amândoi
Ploaia vedea cum cuvintele mari le-ocolim
Doar pe fețe citea cât de mult ne iubim
Ploaia glumea lunecând printre noi
Ploaia visa când tăceam amândoi
Și ne șoptea că nimic nu-i prea mult nici prea greu
Dacă vrem dragostea să dureze mereu.

În ziua când din nimicuri ne-am certat
A fost o clipă când iubirea ne-am uitat
Și pentru-o vorbă drumul ni s-a despărțit
Dar ploaia caldă ne-o oprit și dojenit
Stropii grăbiți urmele pașilor ștergeau
De bucurie ochii umezi surâdeau..

Ploaia dansa..

DOC feat ProD. Tecko Starr - Garda Spartă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Inspiră, expiră, inspiră, expiră, inspiră, expiră.
Ieri seara am ieșit prin cartier cu-o fată,
Mai avea niște corn, mânca-o-ar tata,
Ce-i ăla corn? Pipon, într-o formă sau alta,
Da’ sub nici o formă să nu-l recunoască garda.
O luăm încet spre parc, încet prepar, în palma stângă,
Și, și nu-i palmă de maior calm,
Ce tremură un pic că cică-i plin de gropi,
Puf alb pică de peste tot că-i plini de plopi,
Și, pășim lin, trecem strada, îl termin, trece garda,
Ne citim, stau sub radar și gata
Drumu’ e liber vere, mă uit în sus, poluare,
Gen un cer de 5 stele.
Îl aprind, inspir, i-l întind expir,
Nu-i aud venind, prea târziu când mă prind
Că, s-au întors băieții-n albastru închis,
Sunt în spatele meu și cred că s-au prins.
Îl fac praf în mână, îmi pare rău,
Dar e cea mai idee bună, da’ tot îmi pare rău.
Ea-mi zice păcat că era tare, zau,
Da’ nu te văd printre domnișoare după bare la bulău.
Nu, bună seara, am cea mai balană voce,
Dar mă descurc, doctor D. O. C,
Ba ce, mi se pare ăla cunoscut,
Ce ochi mari a făcut,
Și el m-a recunoscut.
Avem o pistă, plus că am o p***ă bună actriță,
Poate fi oricând veselă sau tristă.
Cunoscutu’ mă-ntreabă ce fac în parc,
Eu repede retard, cum adică ce fac în parc, nu-i clar?
Atunci îl privesc în ochi, era spart,
Era dar de la Dumnezeu, gabori arzând-o penal.
Ne-mprietenim, ne gândim, de und’-ne știm,
Eu zic că fac rap, el strigă Doc zis Jim.
E totu bine, până vine și ne zice,
Că el și colegu’ său tocmai au ars un gram de GG.
M-am enervat grav!
Cum, mă feresc de ei și ei se fac praf?!?
Instinctiv îl întreb dacă mai are, (mai ai?)
Om nebun scoate-o pungă d-aia mare,
Plină de plicuri cu muguri ticsiți de cristale,
Exact d-alea de te fac să uiți de pasăre, p***.
Nu m-abțin, îl întreb de unde le ai coane?
De la cel puțin 30 de puști din icoane.
Doamne, aia e, îi dau finala,
Prietene, crezi că poți să-mi dai un pic din ăla?
Că, ție-ți ajunge să te spargi până la bală,
Asta pan’ se prind ăștia ce faci și te dau afară.
P-aia nu i-am zis-o cu voce tare,
Și, gaboru băiat îmi dă un G, ba ce tare.
Inspiră, expiră, inspiră, expiră, inspiră, expiră

Aleksandr Blok - La Poalele Dealului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

La poalele dealului – plâns de vioară.
Suspină arcușul și-i parcul pustiu.
Alături pășești ca un vis de ușoară
Și fără prihană așa cum te știu.
Și geme vioara. Chemarea ei vine
Să-mi spună trăiești! Și parcă zăresc
Cum trece ușoară alături de tine
Povestea iubirii ce-acum o trăiesc!
1 iunie 1903 Bad Nauheim
Din volumul Versuri alese 1956

Lucian Blaga - Bazin într-un Parc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

La fața stihiei
peștii s-adună,
cu ochii întorși
se uită la lună.
Suveici de aur,
mici zei de apă,
luând sfatul lunii
învață să tacă.
1937

Mihu Dragomir - La Nordul Iubirii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Iată mâinile: dogoresc / Fruntea: cer vânăt de tunete / Iată parcul: nimeni / Iarba ... →

Mihu Dragomir - Ştiu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ştiu, doar parcul e de vină
că nu suntem amândoi.
Prea-nvelitu-s-a-n rugină
prea valsează trist în foi.
Eu, la braţ numai cu mine,
caut mersu-ţi mlădios.
Lacul, cufundat în sine,
mi-a surâs, neputincios.
Dezdoindu-şi iarăşi arcul
crengile bocesc în vânt.
Ştiu, de vină-i numai parcul
el nimic nu are sfânt.
Unde-i vara de-altădată?
Frig, şi singur, şi târziu..
Nu eşti tu cea vinovată,
Parcul e de vină, ştiu..

Misha - Ești Al Meu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Refren (x2):
Ești al meu, doar al meu, știi bine
Doar tu mă înțelegi, sunt a ta pe bune.

I:
Prima oară te-am văzut în parc, erai foarte timid
Am trecut pe lângă tine, dar tu nu m-ai oprit
Te uitai după mine, simțeam că mă topesc
Pân’ la urmă ai venit la mine, mi-ai spus că mă iubești.

Refren (x2):
Ești al meu, doar al meu, știi bine
Doar tu mă înțelegi, sunt a ta pe bune.

II:
Ne-am întâlnit în parc și-a doua zi, m-ai invitat în club
Mi-ai șoptit că sunt frumoasă și pe loc m-am înroșit
Știam că vrei să mă săruți, inima vibra
Ochii tăi parcă spuneau subtil că eu sunt doar a ta.

III:
În privirea ta
Se simte dragostea
În privirea ta…
În privirea ta
Se simte dragostea.

Refren (x2):
Ești al meu, doar al meu, știi bine
Doar tu mă înțelegi, sunt a ta pe bune.

III:
În privirea ta
Se simte dragostea
În privirea ta…
În privirea ta
Se simte dragostea.

Refren (x2):
Ești al meu, doar al meu, știi bine
Doar tu mă înțelegi, sunt a ta pe bune.

Johann Wolfgang Von Goethe - Parcul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ce dumnezeiască grădină din gol și pustie răsare,
Crește, e vie și-n fața-mi străluce-n lumină.
Asemeni creatorului sunteți, voi, zei ai pământului!
Stâncă, și lac, și tufiș, păsări, și pești, și vânat,
Spre-a fi tărâmul acesta al vostru, un rai, pe deplin,
Doar fericitul lipsește, de sabbath lipsește odihna.

Joachim Ringelnatz - În Parc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

O căprioară sta lângă un copăcel
Liniștită și transfigurată, ca în vis.
Era la ora unsprezece și două minute.
Apoi am trecut pe la patru
Dimineața din nou
Și animalul sta la fel visând.
M-am apropiat în cea mai mare liniște
Abia respirând,
Dimpotriva vântului, de pom,
Și l-am atins cu vârful degetului.
Dar.. era de ghips.

Jorge Luis Borges - Elegia Unui Parc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Se pierde labirintul. S-au pierdut
în ceață șiruri de eucalipți,
umbrarea, și veghea necurmată-a
oglinzilor reduplicând întruna
chip după chip în clipele fugare.
Ceasornicul oprit și foișorul
și iedera pe zidul împânzit,
statuile scârnave, înserarea
ce schimbă ziua-n noapte, trilul vesel
al păsării și al cișmelei șipot
țin de trecut. Țin oare de trecut?
De început n-a fost, de nu va fi
un capăt nicăieri și de ne-așteaptă
șir nesfârșit de zile și de nopți,
suntem dintotdeauna-acest trecut.
Suntem doar timp, indivizibil râu,
suntem Uxmal, Cartagina și zidul
de Roma năruit și suntem parcul
pierdut și pomenit de-aceste versuri.