La poalele dealului – plâns de vioară.
Suspină arcușul și-i parcul pustiu.
Alături pășești ca un vis de ușoară
Și fără prihană așa cum te știu.
Și geme vioara. Chemarea ei vine
Să-mi spună trăiești! Și parcă zăresc
Cum trece ușoară alături de tine
Povestea iubirii ce-acum o trăiesc!
1 iunie 1903 Bad Nauheim
Din volumul Versuri alese 1956
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de melancolie și nostalgie, evocând o iubire trecută sau idealizată. Imaginea parcului pustiu și sunetul viorii accentuează sentimentul de pierdere și dor. Amintirea persoanei iubite este prezentă ca un vis, aducând cu sine povestea unei iubiri trăite.