Inspiră, expiră, inspiră, expiră, inspiră, expiră.
Ieri seara am ieșit prin cartier cu-o fată,
Mai avea niște corn, mânca-o-ar tata,
Ce-i ăla corn? Pipon, într-o formă sau alta,
Da’ sub nici o formă să nu-l recunoască garda.
O luăm încet spre parc, încet prepar, în palma stângă,
Și, și nu-i palmă de maior calm,
Ce tremură un pic că cică-i plin de gropi,
Puf alb pică de peste tot că-i plini de plopi,
Și, pășim lin, trecem strada, îl termin, trece garda,
Ne citim, stau sub radar și gata
Drumu’ e liber vere, mă uit în sus, poluare,
Gen un cer de 5 stele.
Îl aprind, inspir, i-l întind expir,
Nu-i aud venind, prea târziu când mă prind
Că, s-au întors băieții-n albastru închis,
Sunt în spatele meu și cred că s-au prins.
Îl fac praf în mână, îmi pare rău,
Dar e cea mai idee bună, da’ tot îmi pare rău.
Ea-mi zice păcat că era tare, zau,
Da’ nu te văd printre domnișoare după bare la bulău.
Nu, bună seara, am cea mai balană voce,
Dar mă descurc, doctor D. O. C,
Ba ce, mi se pare ăla cunoscut,
Ce ochi mari a făcut,
Și el m-a recunoscut.
Avem o pistă, plus că am o p***ă bună actriță,
Poate fi oricând veselă sau tristă.
Cunoscutu’ mă-ntreabă ce fac în parc,
Eu repede retard, cum adică ce fac în parc, nu-i clar?
Atunci îl privesc în ochi, era spart,
Era dar de la Dumnezeu, gabori arzând-o penal.
Ne-mprietenim, ne gândim, de und’-ne știm,
Eu zic că fac rap, el strigă Doc zis Jim.
E totu bine, până vine și ne zice,
Că el și colegu’ său tocmai au ars un gram de GG.
M-am enervat grav!
Cum, mă feresc de ei și ei se fac praf?!?
Instinctiv îl întreb dacă mai are, (mai ai?)
Om nebun scoate-o pungă d-aia mare,
Plină de plicuri cu muguri ticsiți de cristale,
Exact d-alea de te fac să uiți de pasăre, p***.
Nu m-abțin, îl întreb de unde le ai coane?
De la cel puțin 30 de puști din icoane.
Doamne, aia e, îi dau finala,
Prietene, crezi că poți să-mi dai un pic din ăla?
Că, ție-ți ajunge să te spargi până la bală,
Asta pan’ se prind ăștia ce faci și te dau afară.
P-aia nu i-am zis-o cu voce tare,
Și, gaboru băiat îmi dă un G, ba ce tare.
Inspiră, expiră, inspiră, expiră, inspiră, expiră
Sensul versurilor
Piesa descrie o întâlnire întâmplătoare cu polițiști care consumă droguri, narată cu umor și ironie. Protagonistul se confruntă cu situația neașteptată și se adaptează, reușind să obțină droguri de la aceștia.