Iată mâinile: dogoresc
Fruntea: cer vânăt de tunete
Iată parcul: nimeni
Iarba e umedă ca o invitație la nemurire
Iată-mă: te aștept
Când vei veni?
Când?
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de așteptare melancolică și dorință. Naratorul se află într-un parc, contemplând natura și așteptând o persoană dragă. Versurile sugerează o invitație la nemurire, dar și o singurătate profundă.