pârâu

Luis De Gongora Y Argote – Sonet (1)

de

Prea multă cinste ție ți se-nchină,pârâu cu voce de argint, profundă,ce-ți duci prin iarbă risipita undă,singur cântându-ți curgerea ta lină.Gheață și foc eu sunt (când ea se-nclinădeasupra ta). Iubirea își afundăzăpezile în tine și flacăra-i rotundăa chipului și tu n-o știi. Deplină.Fie-ți plecarea, du-te și nu lăsa să-ți scapedin mână frâiele, nici purele cleștarenu le … Citește mai mult

Luis De Gongora Y Argote – Sonetul 220

de

O, element lichid, mărire ție,dulce pârâu de-argint cu unda-nceată,a cărui apă-n ierburi se dilatăcu pas furiș și zvon de bucurie!Căci ei, care cu foc și frig mă-mbie,(când se privește-n tine) i-e furatăde pe obraz roșeața, neaua toatăde-Amor, și dusă-n unda străvezie.Să fii ca ea; deci stăpânește calmata curgere, cu frâu-n mii de fețece sprintenul cutreier … Citește mai mult

Li Tai-Pe – Hoinărind Pe Malul Pârâului

de

În sfârșit, cu munțiiNumai, singur sunt!Murmură pârâul vesel,Și eu cânt!Hai, pârâu! AleargăMai clocotitor!Am scăpat de oameniȘi de răul lor!E mai greu suișul,Nouri dau ocol.Stâncile par gataSă se zvârle-n gol.Sare unda, sareDe pe stânci pe stânci!Hai, pârâu, prin alteVăi și mai adânci!Florile, pe maluri,Sunt nespus de vii,Când le bat, ușoareCețuri aurii.Aș rămâne, lanțuriDe vieți în șir,Să … Citește mai mult

Li Po – Hoinărind pe Malul Pârâului

de

În sfârșit, cu munțiiNumai, singur sunt!Murmură pârâul vesel,Și eu cânt!Hai, pârâu! AleargăMai clocotitor!Am scăpat de oameniȘi de răul lor!E mai greu suişul,Nouri dau târcol.Stâncile par gataSă se zvârle-n gol.Sare unda, sareDe pe stânci pe stânci!Hai, pârâu, prin alteVăi şi mai adânci!Florile, pe maluri,Sunt nespus de vii,Când le bat, uşoareCeţuri aurii.Aş rămâne, lanţuriDe vieţi în şir,Să … Citește mai mult

Federico Garcia Lorca – Debussy

de

Umbra-mi trecu tăcutăpeste apa pârâului.Pe umbra mea-s broaștelelipsite de stele.Umbra trimite trupului meureflexe de umbre tăcute.Umbra trece ca unimens țânțar violet.O sută de greieri vor s-aureascălumina din trestii.În piept mi se naște-o luminăde pârâu oglindită.

Ion Pachia-Tatomirescu – Inimi-Pietre Scaldate-n Pârâu

de

În pârâul clopoțind peștera-mi, Doamne,e-o droaie de pietre-mpurpurate –toate inimile mele anterioare :pârâul le scaldă mereu, le murmură-n lamură,le ține la răcoare constantă,să nu se-aprindă iarăși, să nu le mai simt înrăzărireacând le-ating cu mâna, cu piciorul,cu privirea..De s-ar mai înfierbântași-ar bate toate, deodată, Doamne,peștera-mi, de-atâta viață, s-ar prăbuși,chiar muntele mi-ar lua-o din loc..!9 Prier … Citește mai mult

Ion Hristofor – Crăcănat M-o Făcut Mama

de

/Crăcănat m-o făcut mama dar nu-mi pare răuCând mă uit printre picioare se face pârâu / 2x-=refren=-/Pârâu apă de băut ca să beți și voiSă nu vă dioache nimeni că-s mulți răi la noi / 2x /Dimineața la pârâu răcoare tot mă scarpin la picioarePe rouă le răcoresc să le dezmorțesc / 2x-=refren=-/Ni-o spus unu … Citește mai mult

Ion Caraion – Șarpele

de

Pârâul oglindește-n sine cerulori frunzele pădurii de cerneală.Paragina aceea irealăn-o mai bătuse de mult oierul.Pe dealul-n zori cu mânătărci brumate,dezbracă anotimpul târzielnicpânzeturi moi și-n chip de val-postelnicse-apleacă peste morți și peste sate.Boieri și gloate, dealurile-n jururise gudură-ntinzându-i din desimepoteci pe care nu mai umblă nime,de șterse ori clorotice contururi.Elastic scălâmbata lor figurăabsoarbe când mânie, când … Citește mai mult