pârâu - Versuri.pro

Luis De Gongora Y Argote - Sonetul 220

O, element lichid, mărire ție, / dulce pârâu de-argint cu unda-nceată, / a cărui apă-n … →

În sfârșit, cu munții / Numai, singur sunt! / Murmură pârâul vesel, / Și eu … →

În sfârșit, cu munții / Numai, singur sunt! / Murmură pârâul vesel, / Și eu … →

Umbra-mi trecu tăcută / peste apa pârâului. / Pe umbra mea-s broaștele / lipsite de … →

Crucea / (Punct final / al drumului.) / Se privește-n pârâu. →

M-am întins la umbră puțin. / Am lăsat pârâul să macine / până mă-ntorc. →

În pârâul clopoțind peștera-mi, Doamne, / e-o droaie de pietre-mpurpurate – / toate inimile mele … →

/Crăcănat m-o făcut mama dar nu-mi pare rău / Când mă uit printre picioare se … →

Pârâul oglindește-n sine cerul / ori frunzele pădurii de cerneală. / Paragina aceea ireală / … →

Ești, suflete, izvorul ce susură pe prund / Iar cu zglobiu prin unde înot și … →