George Coșbuc – La Pârâu

Venea pe deal, voios cântând,
Flăcăul;
Pe-un umăr coasa legănând,
Venea fără nici un gând
Flăcăul.
Dar iată-n drum îl află răul,
În drum, în drum, dar ce-i în drum?
Pârâul –
Așa de lat și chiar acum!.
Dincolo câmp și lan și flori,
Ei, cată!
Și doine și secerători;
Pârâu-i lat, și să nu mori?
Ei, cată!
Și-n grâu, ei, bată-mi-l să-l bată!
În grâu, în grâu? Dar ce-i în grâu?
O fată –
Înoată-n spice până-n brâu.
„Să n-ai, Catrino, zi de rău! „
Ea tace.
„Ei, iaca naiba de pârâu,
Mi-l puse focu-n drumul tău! „
Ea tace.
Deloc o vorbă! Sa preface.
Deloc, deloc, de ce deloc?
Că-i place
Și vrea de el să-și bată joc.
„Ai, fă, copii acasă mulți?
Ei, iacă!
Nu vii, urâto, nu m-asculți?
De dragul tău să mă desculți?
Ei, iacă!
Mai bine plec! ” Și dânsul pleacă.
Dar ea? Dar ea? Ce-și zice ea?
Să treacă!
Să facă-n urmaă cum o vrea.
Văzându-l, însă, c-a plecat,
Ea-și pune
Deoparte snopul: -„M-ai chemat? „
El mîna peste ochi mirat
Și-o pune.
-„Să-ți spun ceva! Cuvinte bune! „
-„Să spui, să spui! dar ce să spui?
Ei, spune!
Dar iute, vezi, că vreme nu-i! „.
-„Haid’, treci pârâul! Ce te-ntreci,
Catrino! „
-„Nu vreau, auzi! De ce nu pleci? „
-„Dar nu-i cât Oltul, poți să-l treci
Catrino! „
-„Vecine, nu! ” -„Ba da, vecino!
Nu vreai? Nu vreai? De ce nu vreai?
Haid’vino!
De-atunci și peste mări treceai. „.
-„Ei, iaca, viu! Dar de nu-mi spui
Vro veste,
Zi bună între noi de-azi nu-i!! „
Știa doar fata felul lui!
Vro veste,
De unde-o iei, dacă nu este?
Apoi, apoi? Ce-a fost apoi?
Poveste –
Tot eu să spun? Ghiciți și voi.