Versuri corectate și adnotate
De ce te-ntorci, duioasa rândunică,din țara-n care-i veșnic Mai?Cu ce-a păcătuit faptura-ți mică?Ce straji de foc în urma-ți se ridică?Ce zei te-au izgonit din rai?.Ai tulburat cu veselele-ți chioteale răpușilor tihnite liote,ori necuprinsul ai cercat să-l măsuricu miazănoaptele tale pașuri?.Nu-ți jinduiesc, prietena, noroculde-a fi putut aievea să-ți dezmierziravna și-aripa, cântecul și cioculîn apa lacurilor pururi … Citește mai mult
Când eram mai tânăr și la trup curat,Într-o noapte, floarea mea, eu te-am visat.Înfloreai fără păcat, într-un pom adevăratCând eram mai tânăr și la trup curat.Nu știam că ești femeie, eu bărbatLângă tine cu sfială m-am culcatȘi dormind eu am visat; tu, visând, ai lăcrimatCând eram mai tânăr și la trup curat.E pierdută noaptea aceea … Citește mai mult
Crezui, de mic copil, privind pârâul,în imposibilul învăluit de vaste seri obscure,de umblători ce folosesc și fier și piatră,și-nvâltoarea norilor ciudată,pentru-a pătrunde-n alte lumi.Înfășurat de coșul arhaicei căruțeori de corăbii unduinde,de liniște și de speranță,același imposibil precum o-nfiorarede grădină ce așteaptă,cu marea despuiată-n noaptea vie,va crește-n veci în mine – un copil.O, veșnice străfunduri, provincie … Citește mai mult
PARADIS PIERDUT (Fragment).John Milton.Cartea I.De-a Omului primă nesupunere, și fructulAcelui interzis copac al cărui gust de moarteAduse moarte în Lume, și tot necazul nostru,Cu dorul Edenului, până un Om mai înaltNe readuse, redând tronul de har,Cântă, Muză cerească, cum, pe vârful tainicAl Orebului, ori Sinai, ai inspiratAcel cioban ce primul învăță alesul grâuÎn început cum … Citește mai mult
Grădină-a fost ori simplă-nchipuire?Ca mângâiere-n ceas de asfințit,Mă-ntreb dacă trecutul stăpânitCândva de-acest Adam, azi slab de fire,N-a fost cumva vrăjită-nșelăciuneA Celui mult visat. Ce imprecisE-n amintire blândul Paradis!Dar știu că este și că nu apune,Nu-i pentru mine. Zgrunțuros ogorPedeapsă mi-e. Și vrajbă necurmată.Cain și Abel și urmașii lor.Iubirea însă ai primit-o-n darȘi-ai cunoscut, în clipa … Citește mai mult
Și se făcea că, singur, urc o scarăcu treptele pierdute printre norice mă atrag pufoși, ispititori,spre dincolo de ei, un fel de țară.În care îmi promit o primăvarăca singur și continuu anotimp,în care pot să uit de vechiul timp,de tot ce-a fost, căci va rămâne-afară.Deodată, însă, a ieșit suspinuldin sufletul ce îl ținea închis,iar pasu-mi … Citește mai mult
Duminici, cântece de scripcari, melancolice sau de jale.Îngeri căzuți, reabilitând pentru un paradis pierdut.Părea un socialism… dacă nu se poate pronunța ușor, probabil că ar fi comunism.A, ce moment de a aparține dreptății pe care, întrucâtva, o concepea, față defericirea negăsită nici în turnul de ivoriu.Da, era însă împăcat.Plecă înaintea altora.O lumânare ardea lângă un … Citește mai mult
Când s-a stins orice luminăȘi nu-mi mai văd decât gândurile,O Evă îmi pune pe ochiPânza paradisurilor pierdute.
Când toate luminile s-au stinsȘi nu-mi mai văd decât gândurile.O Evă îmi trece peste ochiPânza paradisurilor pierdute.
Povestioară cu păcat.Primul sulfin vorbea cu cea de-ntâi sulfină:– „Frumos e raiul, splendidă grădină;i-atâta liniște și stare în lumină!”.De sub cuvinte însă, gândul păcătosa îmboldit sulfina,ochi întredeschiși,cu un fiorce i-a-nflorit corola.Dar,ca să le-ntrerupă farandola,cu o pală de vânt,Marele ghicitorAtoateștiutori-a izgonit pe-amândoi jos pe pământ:– ”Trebuia să vă sfiiți.Raiul nu e loc în care să vă-nmulțiți! … Citește mai mult