Și se făcea că, singur, urc o scară
cu treptele pierdute printre nori
ce mă atrag pufoși, ispititori,
spre dincolo de ei, un fel de țară.
În care îmi promit o primăvară
ca singur și continuu anotimp,
în care pot să uit de vechiul timp,
de tot ce-a fost, căci va rămâne-afară.
Deodată, însă, a ieșit suspinul
din sufletul ce îl ținea închis,
iar pasu-mi s-a oprit, simțindu-i chinul.
și-a renunțat la orice paradis
în care totu-i fals, chiar și seninul
din vorbele rămase doar.. un vis.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie iluzorie spre un paradis promis, care se destramă în momentul confruntării cu realitatea dureroasă. Renunțarea la acest paradis fals, unde chiar și seninul este o minciună, lasă în urmă doar un vis amărui.