Versuri corectate și adnotate
Nici nu mai știu, nici nu mai vădPădurea-i toată un prăpădMestecenii cu presimțiri se zbat în vânt ca niște miriPeste grădini un fum ciudatzăbovește greu ca un oftatMama-ntr-un colț zâmbește stins ca un cireș de ani învinsDurerea nu pot să mi-o strig și tac și nu vorbesc nimicÎnstrăinarea și-a înfipt în piept cuțitul de argintDar … Citește mai mult
Pădurice verde,Badea nu mă credeCă dorul mă apasăDe nu pot sta-n casă.Pădure, pădure,Și-atunci vin la tine,Stau la umbra taȘi-mi cânt jalea mea.Vin’, bădiță dragă,Și de dor mă scapăCă nu-s învățatăCu dor mult deodată,Că-s prea tinericăȘi nu-l pot purta.
În vreme ce pământul pleacă din mari zidarişi graiul o pornise într-un toiag de cremene,un român prea frumos adormise într-o steaşi femeia îi săruta urmele de răşină şi fluierşi-auzea mirosul palmelor lui dinspre verdeîncredinţându-se că-i vorbeşte chiar frunza,că-i şopteşte şi umbra şi roua:– Hai să dăm mână cu mână, spuneau,să trezim omul acestei nevestecă-i uscată … Citește mai mult
Cu buclele blonde și ochii adânci,Copila pribeagă se duce spre stânci.Și toamna pictează-mprejuru-i decor,Pădurea de aur cu frunze ce mor.Copilă bălană, eu nu știu să-ngânCuvinte frumoase ce-n suflet rămân!Dar poate, iubita, ea nici n-a știutCuvântul ce-n păru-i bălai s-a pierdut.De-atunci al meu suflet aleargă spre stânciPe urma copilei cu ochii adânci.
Sunt Scufița Roșie,Veselă fetițăȘi-am plecat c-un coșulețPân’ la bunicuța,La căsuța din pădureSă-i duc bucate bune.Mama mea m-a învățatDin drum să nu m-abat,Însă eu n-am ascultat} bisȘi știți ce s-a întâmplat}.Știți bine ce-am pățitCând lupul m-a-ntâlnit,Cu vorbe dulci m-a-amăgit} bisȘi rău m-a pedepsit.Deși am fost politicoasă,El totuși m-a mâncat,C-am fost drăguță și gustoasă,Să strig n-am apucat.Noroc … Citește mai mult
Mi-am prins iubita, de curând,Și-am strâns-o-n brațe, – n crâng,Dar dânsa mi-a șoptit: „Stai blând,Că zău că țip și plâng! ”Eu: „Dacă suntem stingheriți,În stare-s să omor! ”Ea: „Pst, să nu fim auziți!Vorbește-ncetișor! ”
E liniște-n pădurea de stejarÎn orele în care arde iarTot cerul dintr-o vară de coșmarCe n-are, pentru raze, un acar.Căci razele, ca trenuri fumegândUrmează doar o cale, ca și cândAr vrea să ardă sunetul plăpândAl unei voci din început de gând.Își tace, gândul, glasul cel dintâiȘi pune câte-o rază căpătâiȘtiind că-n viitor, de sub călcâi,Ea … Citește mai mult
Lupii noaptea din zori urlăSpre cerul întunecatNimeni nu-i poate acuzaCântecul lor întemeiat.Aici în pădureEste paradisul lorEste locul în careAuzi urletul lor.Și nimeni nu le poate luaMândria ce o poartăNimeni nu-i poate înfrângeÎn pădurea lor.Dacă vei vreaNu vei putea…Nici să nu te gândeștiC-o să mai trăiești
O, râu șerpuitor, te știu de-o viațăDucându-ți apele-n necunoscut!Privindu-te, în mine se dezgheațăTot ce-a iernat prin gânduri, din trecut.Și-ntineresc, mă simt din nou pădureCu ramuri ce te-alintă de pe mal,Făcându-ți unda blândă să îndureCălătorii de frunze în aval.Când te vor însoți-n călătorie,Din visurile mele-ți vor șoptiCât îmi doream ca viața să ne fieAceea-n care ne-am … Citește mai mult
Departe de lumeDeparte prin păduriSuieră vântulȘi aud urlete și urări.Sunt lupii ce ne vegheazăCei flămânzi de sângeȘi ne sfâșie trupulCe acum nu mai plânge.Am văzut moartea cu ochiiPrintre lupi cei flămânziDar acum spre finalAm ajuns spre stejari.