Peste păduri licăre palidă o lac
Luna ce ne cufundă-n vis,
Salcia de lângă negrul lac
Plânge în noapte cu glas stins.
Se frânge-o inimă nestins,
Valul ridică ceața din zăcere
Tăcere peste tot, tăcere.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj nocturn melancolic, accentuând sentimente de tristețe și singurătate. Natura devine un ecou al unei inimi frânte, iar tăcerea omniprezentă amplifică starea de spirit apăsătoare.