Cât de bine pot aduna
Fructe în pădure
Mă gândeam
Că nu mai este pădure și nici fructe nu sunt.
Cât de bine pot sta culcat
În umbra copacului
Credeam că arborii
Nu mai dau umbră
Cât de bine sunt cu tine
Așa mi se zbate inima
Credeam că omul
Nu are inimă
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra pierderii inocenței și a frumuseții naturale, dar găsește consolare și speranță în iubire. Vorbitorul își amintește de vremurile simple, dar recunoaște schimbările din jur, găsind totuși alinare în conexiunea cu o altă persoană.