Versuri corectate și adnotate
A fost greșit să faci asta, spuse îngerul.Ar trebui să trăiți ca o floare,Ținând răul ca un cățeluș,Război purtând ca un miel.Nu așa, zise omulCine nu se temea de spirite;Este greșit numai pentru îngeriCine poate trăi ca florile,Ținând răul ca puii,Război purtând ca niște păsări.
Am văzut un om alergând să prindă orizontulSe fugăreau unul pe altul, mereu;Faptul m-a tulburat;L-am oprit și i-am spus: „N-are noimă,Nu-i chip să..”„Minți”, a strigat,Și-a zbughit-o din nou.
Sus la cumpănă la LotruVorbește omul cu codrul:– Codrule bătut de vânturiCum eu sunt bătut de gânduri,Vezi că vine vremea reaȘi-ți pică toată frunzaȘi eu n-am unde mai sta,Codrule, Măria Ta!.– Măi omule necăjit,Umbra mea te-a ocrotit,Frunza mi te-a învelitȘi de ploi mi te-a ferit.Coboară pe râu la valeȘi te-așează lângă poaleCu cioporul de mioareCă … Citește mai mult
Doamne, vezi acum prea bineOmul ce-i făcut de tine,Cum l-ai vrut și ce-a ieșitCum nici n-ai fi bănuit.L-ai vrut o mână cereascăPeste fața pământeascăȘi-a ieșit plin de păcateȘi în vorbe și în fapte.Omul până când se-ajungeTrage, suferă și plângeȘi-n picioare când se vedeEl ca Dumnezeu se crede.Ai vrut omul credinciosSuflet bun și chip frumosFloarea florilor … Citește mai mult
– Firule, măi fir de iarbă,Pe tine cine te-ntreabăDe ți-i teamă, de te doareCând ești călcat în picioare?– De mi-i teamă, te mă doareȘtie numai Sfântul SoareȘi mai știe și pământul,Ploaia, arșița și vântul.– Bradule din stâncă neagră,Pe tine cine te-ntreabă,Ars de ger și ars de soare,De ți-i teamă, de te doare?– De mi-i teamă, … Citește mai mult
De n-ar fi, de n-ar fi doru’ pe lumeAi vede, ai vede, fete nebuneȘi neveste duse-n lume,Fără să le știi de nume, șai, lai, laiDe n-ar fi, de n-ar fi dragostileN-ar mai fi, n-ar mai fi, cântărileNu s-ar înfoca obrazu’Nu s-ar mai sări pârleazu’, șai, lai, lai.De n-ar fi, de n-ar fi izvoarele,N-ar mai fi, … Citește mai mult
De n-ar fi dorul pe lumeAi vedea fete nebuneȘi neveste duse-n lumeFără să le știi de nume,De n-ar fi dragostileN-ar mai fi cântările,Nu s-ar înfoca obrazul,Nu s-ar mai sări pârleazul.De n-ar fi izvoareleN-ar mai fi pâraieleSă adune apeleSă facă râurile,De n-ar fi iarbă pe lunciN-am săruta buze dulciȘi n-am ține-n brațe prunci,Și n-am ține-n brațe … Citește mai mult
Amărât e omul, Doamne,Când e viața trecătoare,Se trudește zi și noapte,Vrea să le facă pe toate,Dar omu-i vis trecătorCa roua de pe ogorȘi ca frunza pomului,Ca apa pârăului.Și-am zis verde frunză creață,Strânge omu-ntreaga viață,Strânge și nu se gândeșteCă-ntr-o zi le părăsește,De-ar prețui omul viațaAr păstra din ea dulceața,Zi și noapte ar cânta,Nu știe când o … Citește mai mult
Om, vrednic de chemarea taUn șarpe-n inima-ți domneșteȘi stă pe tron și-ți porunceșteȘi spune: „Nu”, când tu zici: „Da”!.Când ochii ți i-ai cufundatÎn ochi de vrajă, speriatAuzi: „Fă-ți datoria ta”!.De faci copii și-ți vezi de treabă,Scriind, sădind, el te întreabă:„Diseară vei mai fi cumva”?.Și în nădejdi, și în ispită,În nici o clipă, omul nu-iScutit vreodată-n … Citește mai mult
Omule, slabă ființă și la patimi cu plecare,Unde-ți e înțelepciunea, unde-ți e mintea cea mare?..De te-nalți și zbori cu mintea la tronul Dumnezeirii,De măsori pământ și ceruri și pătrunzi tainele firii, —Nu te îngânfa, că ești țărâna pe care o poartă vântul..Ci te plânge, că-n patimi tu singur îți sapi mormântul!Pururea ție stăpâne, pururea duc … Citește mai mult