– Firule, măi fir de iarbă,
Pe tine cine te-ntreabă
De ți-i teamă, de te doare
Când ești călcat în picioare?
– De mi-i teamă, te mă doare
Știe numai Sfântul Soare
Și mai știe și pământul,
Ploaia, arșița și vântul.
– Bradule din stâncă neagră,
Pe tine cine te-ntreabă,
Ars de ger și ars de soare,
De ți-i teamă, de te doare?
– De mi-i teamă, te mă doare
Eu rămân tot în picioare
Și prin fir de rădăcină
aud piatra cum suspină.
– Dar pe tine om de treabă,
Pe tine cine te-ntreabă
Când pe drum de piatră arsă
Inima lacrimi îți varsă?
– Nu mă-ntreabă, c-așa-i omul
De-l bate vântul și dorul,
Vântul bate că-i pe drum,
Dorul bate că-i nebun.
Sensul versurilor
The song explores the resilience of nature (grass, fir tree) in the face of hardship and compares it to the human condition, where suffering and pain are often unacknowledged. It reflects on the burdens and challenges faced by both nature and people, highlighting the silent endurance of both.