Pavol Janik – Marile Podoabe
Prosoapele de aicine vor supraviețui.Cămășile vor aminti de noi.Vor rămâne după noicostume de haine și paltoane.Atâtea obiectepeste care se va așternedoar prafulîn care ne vom transforma.
Versuri corectate și adnotate
Prosoapele de aicine vor supraviețui.Cămășile vor aminti de noi.Vor rămâne după noicostume de haine și paltoane.Atâtea obiectepeste care se va așternedoar prafulîn care ne vom transforma.
Lui Gheorghe Grigurcu.Amintiți-vă pe vremea aceea se purta canotieră,au trecut însă câteva veacuri subtile și totușiîn podul casei domnește o dezordine decentă,nu i se poate reproșa nimic liliacului faptulcă atârnă ca o zdreanță putredă, nici patefonuluinu i se poate șterge dintr-o dată patima blazării moderneși obiectele pierd au și ele o geografie interioarăparcursă de cariile … Citește mai mult
A dispărut și golulunde te puteai cândva refugia.Acum știm că și aerule o materie care ne apasă.O materie imaterială, mai răunici că puteam păți.Nu-i destul de plin pentru că trebuiesă-l populăm cu fapte, cu mișcareca să putem spune că-i aparținemși nu scăpăm de el nici când murim.Să îl ticsim cu obiecte pe cel ce esingurul … Citește mai mult
Când nu sunt sigur că sunt viucertitudinea e la doi pași dar e greusă regăsești obiectele, o pipă, cățelușuldin lemn al soției mele, un necrologal fratelui ei, trei-patru ochelariai ei, din nou, un dop care-a lovit-oîn frunte într-un foarte-ndepărtatcotilion de-anul nou la Sils Mariași-alte fleacuri. Își schimbă lăcașul, intrăîn cotloanele cele mai ascunse și în … Citește mai mult
Ref: Acadele, acadele, mor fetițele de eleAcadele, acadele, să stea în gură cu eleAcadea, acadea, plânge fata după eaȘi ca să-i fac damblaua, îi dau fetei acadeauaRef: x2Acadele și din nou pentru femei, Kamarad & Play AJToate fetele vor acadele ca să stea în gură cu eleDupă ele înnebunesc când în gură li se topescHai … Citește mai mult
Să prefac totul în amintiri,fotografii și scrisori,să mă zgârie caligrafia ta subțireși râsul tău să mă întâmpine fixdin odăi, din păduri,și vocea ta, cântând un cântecstrivit pe o panglică,și toate acestea să-ncapăîntr-o cutie pătrată?
NATURĂ MOARTĂ.(Sufrageria nu ştiu să fi vorbit vreodatăÎn stihuri ori în proză – şi cred că-n orice gestSă le surprindă graiul, ar fi rămas miratăÎnsăşi urechea Domnului Jean de la Fontaine.).Tacâmurilor, linguri, furculiţe şi cuţite,Le-am auzit revolta pe şoptiteÎn spălătorul din bucătărie.– „Noi nu slujim decât cu farfurieŞi stăm numai atât la masăCât se dumică … Citește mai mult
– „O să-ți povestesc din cer”,Zise umbrela din cuier.-„Eu aș vrea ceva să spunDin azur”, zise bășica de săpun.-„Am și eu un cuvânt, –Zise răzătoarea de ciubote, – despre pământ”.-„Despre lumină n-am isprăvit”,Zise dintr-o cutie un chibrit.-„Când o să vorbesc și eu, –Zise tigrul de cârpă, – tremură cerul cu Dumnezeu”.-„Nu mă siliți, încă nu … Citește mai mult
Nu-i greu să te legi înăuntrul tăuDe orice lucru cât de micȘi fără efort stăpânești cevaȘi-l ții acasă în împărăția taȚii minte, erai micȘi te jucai într-o casă de bunicCu lucruri prăfuite din pivniță și podCând treci prin micul orașCu anunțuri puse-n geamVezi ce oamenii nu mai simt că pot aveaȘi ce miraj e magazinul … Citește mai mult
Cuțitul negru de metal,Semn dintr-o altă-mpărăție,Pus în dulapul provensalDe sticlă, din sufragerie.Adus de-un călător, de sus,Din munții cu ospătărie,Șters fără rost c-un catrafus –Crac de postav ori pălărie -.A prins, fără să știe, graiȘi-a suspinat la lună, tare:Oprise-n noaptea ca de raiUn dric gigant cu scuipătoare.