– „O să-ți povestesc din cer”,
Zise umbrela din cuier.
-„Eu aș vrea ceva să spun
Din azur”, zise bășica de săpun.
-„Am și eu un cuvânt, –
Zise răzătoarea de ciubote, – despre pământ”.
-„Despre lumină n-am isprăvit”,
Zise dintr-o cutie un chibrit.
-„Când o să vorbesc și eu, –
Zise tigrul de cârpă, – tremură cerul cu Dumnezeu”.
-„Nu mă siliți, încă nu m-am vărsat”,
Zise paharul cu apă, gol și crăpat.
-„Glasul mi-l voi ridica
Profetic”, zise trâmbița de tinichea.
-„Sunt un zăvor și cu cheie”,
Zise nasturele care se descheie.
-„Vârful meu fulgeră și străpunge, –
Zise lancea de mucava, -unde-ajunge”.
Toate aceste obiecte minunate
Uitaseră că sunt imitate.
Sensul versurilor
Piesa prezintă o lume fantastică în care obiectele prind viață și își exprimă gândurile. Ele uită de natura lor imitativă, sugerând o perspectivă inocentă și plină de imaginație, tipică copilăriei. Este o celebrare a creativității și a viziunii unice pe care o au copiii asupra lumii.