Lui Gheorghe Grigurcu.
Amintiți-vă pe vremea aceea se purta canotieră,
au trecut însă câteva veacuri subtile și totuși
în podul casei domnește o dezordine decentă,
nu i se poate reproșa nimic liliacului faptul
că atârnă ca o zdreanță putredă, nici patefonului
nu i se poate șterge dintr-o dată patima blazării moderne
și obiectele pierd au și ele o geografie interioară
parcursă de cariile impulsionate de setea cunoașterii,
când ele mor din pricina modei, mâna dumneavostră
le depune în cripta din podul casei și vine
îngerul, un porumbel care veghează deasupra.
Spre deosebire de oameni, obiectele uneori reînvie
când bunica îndrăgește cuvântul majolica, să zicem.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a modului în care obiectele vechi, depozitate în pod, capătă o semnificație aparte, supraviețuind efemerului trend. Ele devin martori ai istoriei personale și colective, reînviind prin amintiri și asocieri neașteptate.