Prin gânduri am spre amintiri o punte,
Pe care-o trec adeseori zâmbind,
Căci ea mă duce-n timpuri ce se-ntind
Pe ani ce n-ar putea să mă încrunte.
Am fost și ieri acolo-n scurt colind
Și am găsit cotlonul vechi de munte
În care bucuriile mărunte
Mă fac de-acele locuri să depind.
Și să le caut când e frig afară,
Când timpul trece greu și în plictis,
Când cerul gândurilor înconjoară.
Zăpezi și viscole de nedescris,
Iar eu pot face toate să dispară
Intrând în colțul meu de paradis.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie nostalgică în amintiri, văzute ca un refugiu dintr-o realitate dificilă. Amintirile sunt un colț de paradis unde se găsește alinare și bucurie.