Versuri corectate și adnotate
Când vine clipa de cumpănă,Înainte de a coborîAcolo unde curg fragmentarIubirile neîmplinite.Frica de necunoscut,Micile lașități, eroare în sineA satisfacției.Unde puținul bineCare-ar fi putut să fie sus,Despică o gură de colosȘi urlă.Unde răul de care ne tememFace măști ridicole de sfială.Și când frica de moartes-a șters în sfârșit,cel mai greu este sufletulcelui fericit.
Am așteptat să vii și ai venitAm așteptat să fii a meaAm așteptat să văd dacă ești ca mineAm așteptat să fii cum sunt eu.Da, ești așa cum sunt euDa, ești cea ce am căutatDa, sunt îndrăgostit de tineDa, simt că trăiesc din nou.Necunoscând ce înseamnă să fii cunoscut de cineva cunoscut în lumea necunoscută … Citește mai mult
Am adunat lumea între patru pereți.Am oprit timpul.Am vorbit cu Universul.Și am atins infinitul…M-a lovit necunoscutul.Și am căzut la poalele misterului…În jurul meu s-au proiectat mii de uși închise.Am deschis una și m-a orbit lumina alteia…Am tot alergat prin ușile misterului.Și m-am tot chinuit să le deschid.Ca printr-un coridor în albul nesfârșit…Am cuprins lumea între … Citește mai mult
Ignoră luna că-i calmă și clară,și nu știe luna că lună este,nisipul că-i nisip. A prins de vestevreun lucru cum că forma sa-i bizară?Sunt piesele de șah așa străinede tactica de joc, cum este mânace mută. Soarta poate nu-i stăpânaacestor mici plăceri și mari suspine.ce-s viața noastră – o necunoscută.Îi zicem „Dumnezeu”.. Ce irosire!Cum vane-s … Citește mai mult
Prin decesul cuiva –taină al cărei nume vacant îl știu și a cărei realitate nu oputem cuprinde –rămâne deschisă până în zori o casă în cartierul de Sud,o casă neștiută, pe care nu sunt sortit s-o revăd,dar care mă așteaptă în seara astacu lumină trează în ceasurile târzii ale somnului,încercănată de nopți de suferință, deosebită,încărcată … Citește mai mult
Nu, nu visez. VigoareaCreației pe-ntinderiAici se-ncheie raiul:Penumbră de deprinderi.Și-această aspră ființăCare-mi impune normaDin nou – nedeslușireIvindu-se sub forma.De felurite perini,De alb întins pe zid,De braț ce ține-o mantă,De corn înțepenit.Ce-și amintește astreȘi gravitează bine –Această-nrobitoareFiință își menține.De-asemenea plinătatea-nNecunoscutul pal:Un dincolo, de taină,Și nespus de real.
Să fie poarta către-o altă lume?Să fi ajuns doar la un singur pas?Să mă îndrept spre ultimul popas?Să fie vremea vorbelor postume?E doar un pas, dar simt adânc fiorulProdus de teama de necunoscut,Și nu știu ce aș vrea, sau ce am vrut,Dar vreau să știu ce-aduce viitorul.Iar, dacă poarta e spre-o altă viațăCu viitorul devenit … Citește mai mult
Îi înțeleg pe ceilalți foarte bineȘi toate gândurile lor îmi sunt clare,Ca algele în apele marinePuțin adânci sub razele solare.Dar pe tine niciodată nu te-am înțeles,Secretul sufletului tău stă-ascuns mai acătăriiDecât comorile din galioanele spaniole ce-sScufundate de multe secole-n apele mării.
Nu: nu știu numeleacelei păsări!ce trece peste voin-am întâlnit-o niciodatăși nu știudacă fluieră în zborca lișițasau fâlfâieca barzanu știu dacă vreodată se așeazănici felulbobuluice-l ia în pliscnici forma ouălor încondeiatepe care le clocește-n mânăstiriși nici dacă țivleștesau numai picurădin aripi smirnăștiu doar că-i zic mereu:salutavano!coșmar al
Și cei ce plâng ca și acei ce râdO luptă duc amară,– Năuntrul lor e-aceeași tragedie,Aceeași iarnă tristă și pustie,Aceeași primăvară.Pe orice față-o lacrimă de pică,Un zâmbet de răsare,În pieptu-oricui, furtuna dacă bate,Ori raza bucuriei de străbateE-n toți ceva ce ochilor n-apare.– Porniți pribegi, călătorim, purtând,Ca să le pierdem toate,Comori de visuri, de speranțe sfinte;Și-ndeplinirea … Citește mai mult