Am adunat lumea între patru pereți.
Am oprit timpul.
Am vorbit cu Universul.
Și am atins infinitul…
M-a lovit necunoscutul.
Și am căzut la poalele misterului…
În jurul meu s-au proiectat mii de uși închise.
Am deschis una și m-a orbit lumina alteia…
Am tot alergat prin ușile misterului.
Și m-am tot chinuit să le deschid.
Ca printr-un coridor în albul nesfârșit…
Am cuprins lumea între patru pereți.
Albi și goi.
Am eliberat timpul din închisoarea
veșniciei.
Am tot alergat după orizont.
Dar nici măcar privirea nu l-a putut cuprinde.
Azi.. o voce seacă îmi șoptește:
„-A venit timpul! „
M-am tot pierdut în lumea misterelor
și m-a uitat realitatea!…
Sensul versurilor
Piesa explorează căutarea sensului și a adevărului printr-o călătorie labirintică. Protagonistul se confruntă cu necunoscutul și cu iluzii, pierzându-se în mistere și uitând de realitate, sugerând o meditație asupra efemerității și a căutării continue.