Nu încerca să mă oprești, ar fi probabil ultima ta greșeală.
Ultima ta încercare de a opri, de fapt știi ce vrei să oprești?
Nu poți opri ceva ce nu știi, nu te poți bate cu necunoscutul.
Necunoscutul e întuneric, frică, moarte.
Simți? Acum doare.
Nu mai țin minte ultima dată când am plâns,
Dar știu că ultima dată a fost din cauza fricii de necunoscut.
Habar n-aveam ce urmează…
Am simțit frica până în ultima părticică a corpului,
Până în ultimul fir de păr, mi-a atins și cel mai ascuns gând.
Am simțit singurătatea în inima aglomerației,
Am simțit iubirea în minciună.
După ce am mers, am mers, am alergat, am căzut, m-am ridicat,
Am plâns, am urlat, am alergat din nou și din nou,
Ștergându-mi lacrimile și acoperindu-mi rănile,
Fiindcă fraierii ăștia aruncau cu sare
Și strigam la singurii mei prieteni să alerge mai repede fiindcă îi vedeam, îi vedeam cum se satură și nu mai vor să alerge.
Simțeam cum picioarele mi se înmoaie și tălpile cum îmi sângerează,
Iar inima…
N-am făcut decât să alerg după necunoscut.
Când eram mic halucinam, din cauza unei boli.
În ultima halucinație pe care o țin în minte și uneori adorm cu ea în gând:
Eram pe o bilă de foc, un pic mai mare decât mine, și pluteam.
Pluteam în întuneric, în necunoscut, și țipam la mama spunându-i că vom muri cu toții!
M-am trezit în același spital infect, nu mi-e frică.
Din toată puterea și ura pe care am adunat-o, am prelucrat-o
Și-am transformat-o în putere, simți?
Poti simți puterea și slăbiciunea din oameni doar privindu-i în ochi, le poți vedea trecutul.
Nu încerca să mă privești în ochi,
Vei citi o poveste tristă, și știi că după poveștile triste adormi trist.
Nu aș mai cere ajutorul nici dacă ar fi ultima soluție,
Nu caut soluții, drumul cel mai scurt, sau apa cea mai caldă, patul cel mai moale, sau pătura cea mai groasă, nimicuri!
Nu mai caut iubire, iubirea a fost minciună, minciuna a fost iubire.
Durerea a fost muzica, muzica a fost durere.
Numele nu mă definește, există posibilitatea ca numele să-ți prezică viitorul, sau e doar o porcărie.
CINE SUNT EU? NU ȘTIU
Dar sunt pe cale să aflu.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie personală prin frică și durere, transformând experiențele negative în putere. Vorbitorul exprimă deziluzia față de iubire și căutarea identității într-un context de suferință și halucinații din trecut.