Când vine clipa de cumpănă,
Înainte de a coborî
Acolo unde curg fragmentar
Iubirile neîmplinite.
Frica de necunoscut,
Micile lașități, eroare în sine
A satisfacției.
Unde puținul bine
Care-ar fi putut să fie sus,
Despică o gură de colos
Și urlă.
Unde răul de care ne temem
Face măști ridicole de sfială.
Și când frica de moarte
s-a șters în sfârșit,
cel mai greu este sufletul
celui fericit.
Sensul versurilor
Piesa explorează temerile umane fundamentale, cum ar fi frica de necunoscut și de moarte, subliniind dificultatea de a renunța la viață, mai ales pentru cei fericiți. Răul este personificat ca purtând măști de sfială, sugerând că adesea ne ascundem adevăratele temeri.