Nu încerca să mă oprești
Ar fi probabil ultima ta greșeală
Ultima ta încercare de a opri
De fapt, știi ce să oprești?
Nu poți opri ceva ce nu știi
Nu te poți bate cu necunoscutul
Necunoscutul e întuneric, frică, moarte
Simți?
Acum doare.
Nu mai țin minte prima dată când am plâns
Dar știu că ultima dată a fost din cauza fricii de necunoscut
Habar n-am ce urmează
Am simțit frica până-n ultima părticică a corpului
Până în ultimul fir de păr
Mi-a atins și cel mai ascuns gând
Am simțit singurătatea în inima aglomerației
Am simțit iubire în minciună
După ce am mers, am mers, am alergat, am căzut, m-am ridicat, am plâns
Am urlat, am alergat din nou și din nou ștergându-mi lacrimile și acoperindu-mi rănile
Fiindcă fraierii ăștia aruncau cu sare
Și strigam la singurii mei prieteni
Să alerge mai repede fiindcă îi vedeam, îi vedeam cum se satură
Și nu mai vor să alerge
Simțeam cum picioarele mi se moaie și tălpile îmi sângerează, iar inima…
N-am făcut decât să alerg după necunoscut
Când eram mic halucinam
Din cauza unei boli
În ultima halucinație pe care o țin minte
Și-n unele adâncuri am gând
Eram pe bile de foc
Un pic mai mare decât mine și pluteam
Pluteam în întuneric, în necunoscut
Și țipam la mama spunându-i:
Că vom muri cu toții
M-am trezit în același spital infect
Nu mi-e frică
Cu toată durerea și ura pe care am adunat-o, am prelucrat-o
Și-am transformat-o în putere
Simți?
Pot simți puterea și slăbiciunea din oameni doar privindu-i în ochi
Le poți vedea trecutul
Nu încerca să mă privești în ochi
Vei citi o poveste tristă
Și știi că după poveștile triste, adormi trist
Nu aș mai cere ajutorul nici dacă ar fi ultima soluție
Nu caut soluții
Drumul cel mai scurt sau apa cea mai caldă, patul cel mai moale sau pătura cea mai groasă
Nimicuri.
Nu mai caut iubire
Iubirea a fost minciună
Minciuna a fost iubire
Durerea a fost muzică
Muzica a fost durere
Numele nu mă definește
Există posibilitatea ca numele să-ți prezinte viitorul
Sau e doar o porcărie
Cine sunt eu?
Nu știu, dar sunt pe cale să aflu.
Sensul versurilor
Piesa explorează o călătorie interioară marcată de frică, durere și căutarea identității. Vorbitorul exprimă o transformare a suferinței în putere și o determinare de a înfrunta necunoscutul, renunțând la iluzii și căutând adevărul despre sine.