Versuri corectate și adnotate
Când o dragosteLa care lucram mai demultMi-a reușit,Atunci o trec pe curat,Pe inima altei femei.Natura a fost înțeleaptăCreând mai multe femeiDecât bărbați,Pentru că ne putem desăvârșiSentimentul,Folosind un mare numărDe ciorne.
Deșteaptă-te, române!Înțelegi ce spune?Din ce dimensiuneCe viziune are Creatorul, ce dă frâu liber dorințeiÎn crematoriul conștiințeiUnde au loc combustiile spontane ale ființeiȘtiințele au (?) să prindă secretulAu resimțit efectulN-au dovedit perfectulUnii și-au luat brevetulCic-au inventat mai mult ca perfectulEu vin din centruDin epicentruPământul-mi ține sceptruAsta-i biletul la viață, încep cu dreptulTrăiesc momentul, prezentulÎn natura meaO … Citește mai mult
Dimineața, o felie subțire de viațăCu unt.Mai luăm apa care crește-ncontinuu(Aseară ocupa trei pătrimiDin suprafața globului)Și o fierbem în clocot, de microbi.La prânz, mâncăm greu și consistent –Trei feluri de pământ:Cernoziom, loess și argilă.Seara, nu obișnuim mâncare gătită.Luăm în gurăBa o stea cu puțină miere,Ba ceva, dacă nu s-a terminat,Fericire (Pe care, de fapt, o … Citește mai mult
Și dacă ochiul nu ar fi solar,Nicicând el n-ar putea privi spre soare;De n-ar fi-n noi dumnezeiescul har,Cum ne-ar putea vrăji divinul oare?
Păcătuit-a omul în vremuri fericite,Când nu-i lipsea nimica, nici hrană, nici odihnă,Când n-avea a se teme de zile amărâte,Când roabă-i era lumea şi el domnea în tihna.Pământul, încă proaspăt, pătatu-s-a de sângeCând lumea era largă şi oamenii puţini,Când nimenea, sub soare, n-avea de ce se plânge,Când cerul n-avea trăsnet şi nici pământul spini.Şi vreţi că … Citește mai mult
Repet: ultimă încercare!Că firea-mi iez nici coajă n-are.Tu cată-ți rost: cu grijă veziDe coajă-nsemni, ori viul miez!
Din orice nor care treceîți poți făuri un radvan –să-ți poarte spre șetaua cea recefierbintele vis năzdrăvan.Nu crede-n stihia-i domoală,în pașnicii-i pași de bătrân.Furtună duc norii în poalăși-ascund câte-un fulger în sân. Din orice dangăt de clopotîți poți face-o scară la cer.Al sângelui repede ropote singurul tău temnicer.E inima ta pământeanăfăcută să bată aici;spre-a cerului … Citește mai mult
(1749-1832).Să ia dracu-ntreaga lume!Îți vine să-ți iei câmpii!De aceea, vezi, m-am hotărâtSă nu mai văd pe nimeni,Las lumea-ntreagă-n seamă ei,Și dracului o las!Dar cum zăresc din iarăși un omÎl îndrăgesc din nou.În traducerea lui Christian W. Schenk
Doamnelor și Domnilor,de milioane de aninu s-a schimbat nimic!Lupii sfâșie, oile mai plângși Pastorii lupii înfrâng!Când mor stelele ningalbe păsări,liniștite,răbdătoare..
Așa e Iste, meșterul, – cu toane;Nu-i pasă de porunci, nici de injurii.E brusc prezent și, fără de fasoane,Măreț confirmă forțele naturii.Mai poate-un om setos, lângă bulboaneDe apă, să nu-și stingă-arsura gurii?Se-apleacă, vrând să-i dea sărutul dulce,Dar tresărind de lângă ea se smulge.