Versuri corectate și adnotate
Să observați un lucru: un țărannu merge cu nevasta niciodatăalături, ea foșnește ca un lanîn fața lui știindu-se chemată.Chiar dacă dânsa se zărește-n urmăși el ‘nainte merge gânditor,inima ei se-ntinde, ori se curmăca flacăra în ochii lui de dor.În văzul lui femeia e pământulde semănat și sărutat mereu,din care ies feciorii și cuvântulcel potrivit la … Citește mai mult
Strofa 1:Naște-mă, mamă, acolo în cuibSă fiu albatrosSă zbor deasupra, deasupra, deasupra,Înalt și frumosNaște-mă, mamă, bun și curatCu doar inima-n pieptȘi pune-mi în umeri aripi cu brațePrea mult pe pământ să n-aștept. Refren:Să mă-nalț (x3) până la steaSă mă înalț, să mă înalț, și să-mi topească cerul inima. Strofa 2:Ia-mă cu tine, tată-n pământ,Poate-i adevărul … Citește mai mult
Că oamenii de mâinepot să fie oameni,ridicol să crezică maimuța ar sperasă umble într-o zipe două picioare.E ridicolsă ipotechezi timpulși tot atât de ridicolsă-ți imaginezi un timpsubîmpărțit în mai mulți timpiși mai mult ca niciodatăsă presupui că existăcevaîn afară de existibil,singurul care se păzeștesă existe.
Că de câteva secole cerul ar coborî pe pământtot mai iutenu puteai crede. Acum când îmi e cu neputințăsă ți-o spun prin viu grai îți dezvălui căn-a coborât niciodatăpentru că cerul nu e un bumerangaruncat ca să-l vezi revenind.Dacă l-am creat nu se lasă revăzut,privat de însușirea existenței.Dar dacă nu e așa poate să se … Citește mai mult
Pe căi de dimineață,cu stihia pe fațăam sânecat,am mânecat,însinguratpeste pământul întunecat.Și când apa cea maredin soare-răsare,în apa cea micădin izvoare,despicănoaptea de lumină,trupeasca-mi tulpină,din a somnului tinăo am despărțitlămurit,o am curățitsmerit,cu pumni de răcoarece doare,înghețareplăcutădin cutăde apă neîncepută.Și cu zortropăitor,pe urme înturnat,tălpile mi-au cântatpeste tăceri de revărsat.În cămară m-am oprit,lacăt am zăvorit,făclii am aprins,Și cuget desprins,Și … Citește mai mult
Vreme trece, vreme vine,Toate-s vechi și nouă toate;Ce e rău și ce e bineTu te-ntreabă și socote;Nu spera și nu ai teamă,Ce e val, ca valul trece;De te-ndeamnă, de te cheamă,Tu rămâi la toate rece. Multe trec pe dinainte,În auz ne sună multe,Cine ține toate minteȘi-ar sta să le asculte?..Tu așază-te deoparte,Regăsindu-te pe tine,Când cu … Citește mai mult
Într-un mediu instabil, un copil nu-i abilSă discearnă între cei reali și cei neverosimilUmil și sensibil, teribil de închis în sineUrcă din abis doar când iese de pe sineÎn fine!Efect de turmă, anturaju’ curmă drumulDefect de la 10 ani, deja pe noi scoate fumulDreptatea lui e pumnu’, și-orizontu’ mâineGata să te omoare pentru pâineDucând viață … Citește mai mult
Omul bătrân, dezamăgit de lucrurile toate,din pragul casei în soarele molcuțprivește câinele și cățeaua ce dau frâu liber instinctului.Pe gura fără dinți se aleargă muștele.Femeia i-a murit de ceva timp. Și eala fel ca toate cățelele nu vroia să știe de nimic,dar avea instinct. Omul bătrân adulmeca– încă nu era fără dinți -, noaptea venea,se … Citește mai mult
Viața începe cu târâtoarele –Amoeba, melcii, păianjenii,Apa cu fiecare val,Drumurile flămânde de spații,Rădăcinile când le e foame.Până și mineraleleSe mănâncă între ele,Diamantul are burta plinăDe toate celelalte.Tot ce vedem vertical:Diferite formeDe dansuri nupțialeCare ajung sublimul la plopi,Grotescul la munți,Curcubeul la șerpi.Noaptea bate în lunăToaca pentru înmulțire,Până și semințele au călduri.Cel mai desfrânat e copilulCare își … Citește mai mult
Deșteaptă-te române!Înțelegi ce spunem!Din ce dimensiune ce viziune are creatorulCe dă frâu liber dorinței, prematurul conștiințeiCombustiile spontane ale ființei, linteiLe-au furat să prindă secretul, wow,Resimțit efectul, n-au dovedit perfectulUnii și-au luat prefectulCică au inventat mai mult ca perfectul, ioVin din centru, din epicentruPământul-mi ține sceptrul, ăsta-i biletul la viațăÎncep cu dreptul, trăiesc momentul, prezentulNatura mea, … Citește mai mult