natura umana

Adrian Păunescu – Precuvântare

de

Simt inima dictându-mi ritmul eiȘi-ncep să scriu așa cum ea îmi bateO carte pură, fără de idei,O carte de pasteluri vinovateCa-n fiecare vers sinucigașMereu e o întâmplare care plânge,Mereu e condamnat un peisaj,Mereu natura e un desant de sângeȘi inima îmi spune să pun munțiȘi vai, să pun în vers, păduri și nume.Să uit că … Citește mai mult

Alecu Donici – Prietenșugul și Amorul

de

– Iubite verișor,Pe unde-ai mai umblat?Prietenșugul pe amorVăzând l-au întrebat.– Umblat-am fără de cruțareȘi-un amorezat măcar nu am aflat.– Și eu am străbătut pustiile sub soare,Dar n-am putut afla prieten de crezare.– De ce dar oamenii ne dau numiri străine:Dorința împlinind prin mineȘi interesul lor prin tine?

Alecu Donici – Lupul și Cucul

de

Rămâi sănătos, vecine!A zis lupul către cuc.Aceste țări de rău plineLe părăsesc și mă duc.Nu mai pot trăi aice,De om, câine prigonit.În Arcadia, ferice!Este codru de trăit.Unde aurita vremeÎmpărățește deplin,Unde lupul nu se temeDe năpăstile ce-i vin.Acolo nu sunt războaie,Toți în pace viețuiesc:Omul este blând ca oaie,Iar câinii nici hămăiesc.– Cale bună, măi vecine!Dar te … Citește mai mult

Alexandru Macedonski – Leul

de

Lui Alexandru Obedenaru.În deșerturi nisipoase și-avusese epopeea.Sub privirea lui de rege orice fiară tremura,Chiar pantera – pisicoasă – încă crudă ca femeia,Se trăgea din a lui cale sub un frig ce-o scutura.Omul chiar – această fiară cea mai crudă printre fiare,Rămânea cu mâna moartă pe trăgaci sau pe cuțit,Și crezându-se sub dinte, și crezându-se sub … Citește mai mult

Ara Alexandru Șișmanian – Bagabontul Transcendental

de

Când mâinile se umflăși ochii cresc în roie semn de boalăLuni strâmb intră puhoicerul răstoarnă-mi-se-n poalădar printre stele crește un buboiDracii ambrozie îngerii smoalăpicioarele-mi pipăi cu dorulEu doar înec muștele-n oalăHaihui prin măiestre cu cornulpitit eu sorb zemuri de lunăînchid ascunsa cale cu licornul