Deșteaptă-te, române!
Înțelegi ce spune?
Din ce dimensiune
Ce viziune are Creatorul, ce dă frâu liber dorinței
În crematoriul conștiinței
Unde au loc combustiile spontane ale ființei
Științele au (?) să prindă secretul
Au resimțit efectul
N-au dovedit perfectul
Unii și-au luat brevetul
Cic-au inventat mai mult ca perfectul
Eu vin din centru
Din epicentru
Pământul-mi ține sceptru
Asta-i biletul la viață, încep cu dreptul
Trăiesc momentul, prezentul
În natura mea
O parte bună și una rea
Natura Mamă și Tatăl Ceresc
Stai așa! Natura mea
De om, înger, demon
Suflet și corp din atomi
Electroni, neuroni
Bacterii, microbi, e viață pe rol
Totul la unison
Bazat pe carbon
M-am trezit venerat
Bagă-ți mințile în cap
Din start te previn, nu-s model de urmat.
Bagă-ți mințile în cap! (X4)
La început a fost cuvântul
Și am luat cuvântul
Zis și făcut! Nu stau pe loc
Mă învârt o dată cu pământul (X2)
Firesc, iubesc
Gândesc, muncesc
Greșesc, pătimesc
Scriu vers după vers
Nu mă opresc
Nu doresc să fiu înțeles
Că ființele-s tripate pe interese
Calcă pe copite ca vitele
Apoi-s preocupate cu acatistele
Se roagă pentru locuință în (?)
Da, credința oarbă le disipă visele
Zei autoproclamați
N-au un sfânt
Stau la bârfe, radio, șant pe Dorobanți
Stimuli în lanț, uite-i drogați
Ciudați, îmbrăcați în colanți
Posedați, obsedați de imagine
Băieți intransigenți, vor sus în top, da’ stau pe margine
De prăpastie, mintea vraiste…
E… Elemente instabile!
Sensul versurilor
Piesa explorează natura umană complexă, îmbinând spiritualitatea cu o critică a superficialității și a intereselor meschine. Artistul își afirmă individualitatea și refuzul de a se conforma, invitând la introspecție și la o trezire a conștiinței.