Ioan Silvan - Întâi a Fost Cuvântul Gândit
Întâi a fost cuvântul gândit. / Mi-aş umili mormântul / de n-aş lăsa să zburde … →
Întâi a fost cuvântul gândit. / Mi-aş umili mormântul / de n-aş lăsa să zburde … →
Din noua inspirație. / Ce primitivă eră acest prezent / în care fructele-și contestă pomii, … →
El n-are zei, / nume, / n-are mitologie, / n-are civilizație, / descendență, / degete, … →
A umblat ast-noapte-un om pe-afară, / Era cerul vast ca o baladă / Și-o lună … →
Mă uit în păsări / Ploua se uită în crivăț / Mă uit în soare … →
Nu ugere, dar poți ca să-i asameni / cu niște scorburi palide de rouă, / … →
Veneau de departe, le / fluturau fragede / mădularele, soartele / ca niște – trage … →
Din tot ce-am spus, din tot ce vrem, / rămâne-o lacrimă năucă / pe fundul … →
Parcă s-a oprit cineva între câmpuri. Nu era umbră. Nu era om. / Se uitau … →
Amurguri.. Disproporții.. / O umbră e mai mare. Un munte e mai mic. / Și … →