Ion Caraion - Destrămare
La un han de țară zace / între nori și libelule / – roabă-a regelui … →
La un han de țară zace / între nori și libelule / – roabă-a regelui … →
Te zbați în sângele meu ca vidra în vârșă. / Minciogu-n heleșteul tăcerii lungi îl … →
Sunt ideea prin care se intră în cetate. / Nu e de ajuns să dai … →
Se răsfiră polen / Peste urâtul din fâneața adormită. / Coacăze și roșii leagănă tăcere. … →
Duminică. Pildele Bibliei. Cântări și rugăciuni. / „Mănâncă, bea, te veselește, suflete!” / Nu i-am … →
Păunul. / Se ploconea răsăritean și moale, / Mălai din mâna ta să ciugulească. / … →
E noapte târziu, stau și mă gândesc / La câte zile am, Doamne, mai trăiesc? … →
Afară-i întuneric. / Se aprind lumini în casă, / Iar în mormânt e rece, / … →
Doamne, când ai făcut lumea, / Cerul și pământul / De ce-ai lăsat între oameni … →
Vântul nopții dezbracă veacul cenușiu, / Cerul pe asfalt apasă și e frig în parcul … →