Paul Sava - Elegie
Elegie. / Urâtul mă priveghează, / tristeții mele îi stai strajă tu / cu râsurile … →
Elegie. / Urâtul mă priveghează, / tristeții mele îi stai strajă tu / cu râsurile … →
Înțeleptul. / El de măriri deșerte, de faimă, nu visează, / Domnia n-o râvnește, de … →
În septembrie, / când argintul topit / pică lin / peste noaptea grădinii, / Moartea, … →
Mă-nebunește gândul fugii pe elipsă, / Să nu scap ca-n prăpăstii în exterior de pistă … →
E stranie senzația de duș, de gol, / Când întinzi mâna și nimic n-atingi, / … →
Auzi, mama mea, / Ești tu de mă mângâi / Ca pe-un pui pe creștet … →
Ca și cum viața nu ne-am duce-o în păcat / Și chiar de facem răul … →
E timp când și floare își pierde pistil, / Când floarea, de jună, se arde … →
Avem proprietatea a ceea ce suntem / Şi nimeni nu poate decide s-o pierzi; / … →
Știi ce frumos trăiai la mine-n palme? / Îți domoleam și părul, din văpăi, / … →