Auzi, mama mea,
Ești tu de mă mângâi
Ca pe-un pui pe creștet
Și-ți pui moi de buze,
În gust de catifea
Și-ncet îmi gângui
Despre un timp veșted,
Fără pomi și gâze..?!
Și mă strângi la piept,
Oh, moale și cald
Și-mi spui „Dragul mamei,
Ești sufletul meu,
Ești un înțelept,
Al meu esmerald..
Ești mândria mamei!”
Ai degete scurte
Și mă-nalți..”Ia-l tată!..”
Și-ai zâmbet de floare
Și n-ai nicio vârstă..
Iar mă pupi pe frunte,
Mori de încântată!
Inima te doare
Și dispari, oh tristă..
.. Și mă scol, te caut,
Sunt buimac, nu ești!?!..
Casa plină-i goală,
Ochii-mi pică-n lacrimi,
Sunt pierdut, knock out..
Tot ce prețuiești
Este-un om în boală,
Răvășit de patimi..
.. Și te caut mamă
Și te strig mereu;
Mă uit des pe stradă
Să te văd venind,
Moartea însă-i vamă,
Trupul mi-este greu..
Stau ca pe-o estradă,
Sper într-un rewind..
PS
Știi oare că-s tată
Și-am copii la rându-mi,
Ce-i iubesc, e drept,
Dar n-am harul tău..
Sunt precum o roată,
Ce mă duc rotindu-mi
Destin imperfect..
Fără tine-n.. hău?!?
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund al unui fiu pentru mama sa decedată. El își amintește de afecțiunea ei și regretă că nu are harul ei în rolul de părinte. Versurile transmit un sentiment de pierdere, nostalgie și căutare a unei prezențe materne care nu mai este.