Ca și cum viața nu ne-am duce-o în păcat
Și chiar de facem răul suveran
Cu minți zdrobite după ban,
Visăm – fără de drept – destin s-avem iertat.
N-ați învățat că-n fond viața-i un chin;
Cei buni, frumoși, mai dragi, se duc devreme?
Divinu’ își ia ce-i pur, pe protejații.. de blesteme;
Nelegiuiților le lasă suferința lungă într-un meschin!.
Organ noi venerăm crezând că-i totul,
Plastia-n chirurgie o promovăm..
Ne vindem doar frumosul.. și-njurăm;
Trăim doar material, în lux, avut crezând că-i scopul.
Doar trup are și-asinul, yakul sau cămila;
Ce suflet poartă-n munte sau deșert?
Murim bătrân dar prost, nu înțelept..
Lui Dumnezeu îi cerem să ne dea cu sila.
Confuzi mereu în dogme și vedenii
-Chiar și de buni și fără de păcat am fi-
Visăm s-avem o șansă, de am reveni
Să ne-ntrupăm o zi, cum frunze căzătoare, sau lichenii!
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra condiției umane, a păcatelor și a dorinței de reîncarnare pentru a avea o nouă șansă. Exprimă o viziune pesimistă asupra vieții și o căutare a sensului dincolo de materialitate.