Versuri corectate și adnotate
Pasărea bea de sub lună iazuri de-oglinziscrie cu ciocul cimitirele aerului ‒ şi depune în labirint cu ferestre ziditearhive de penela absurd cu singur sap în colbul orb inutilul ‒ cu privirea evaporată-n cândvalocuiam într-o cameră de nervi şi de şerpi ‒ mă destram în departe şi fum odată cu amintirea şi turnulşi iată din … Citește mai mult
O stea trandafirie-n urechi ți-a lăcrimat.Alb, Infinitu-ți cade de la grumaz la șale.Pe sâni îți pune Marea mărgăritar roșcat.Iar Omul sângerează la tronul coapsei tale.
Vad palme și mult pământ,Mă văd pe mine săpând„Om în materia lui”, îmi trece prin gând.Prin țărâna-asta nefastă,Țin de glia-asta ce nu mă lasăAceeași stare de când am plecat de-acasă.Dacă era soare și-un cer senin eram cu chipul către ai mei,Dar e furtună și plouă cu venin, mă-ntorc cu spatele la ei.Am ales nori, pentru … Citește mai mult
Cum toate stăteau răvășite și la voia întâmplării,m-am gândit să fac puțină ordine în odaiaîn care m-ai lăsat, pentru o zi, stăpân peste lucruri.În odaia cu manuscrise. Și tocmai când mă hotărâsemsă le pun la locul lor, tocmai atuncio pasăre îmbrăcată în negru de sus și până josa dat buzna-n odaie. Și s-a apucat să … Citește mai mult
Un soare foarte măruntcu păr de galben tutun,se stinge-n scrumieră.Sângele unui ruj ordinar, alăpteazătrupurile moarte ale țigărilor.Așchii decapitate, plângdupă coroana lor de sulf.Armăsari de cenușă necheazăîncremeniți în salt.O mână enormăcu un ochi de jar în podul palmeipândește la orizont.
Strada se prăbuși ca o sifilitică.Râul – voluptate, salivare, pretinsă urâțenie.Lăsându-și lenjeria pân-la ultima frunzăGrădinile s-au tolănit destrăbălate-n iunie.De cum ieșii în stradă,cartierul arsca pe-o roșcată perucă mi-l apăsai pe cap.Oamenii sunt înspăimântați – în gura meamișcă din piciorușe un țipăt nerumegat.Dar nu voi fi judecat, nu voi fi lătrat –ca unui proroc, flori mi-or … Citește mai mult
Să nu rostești cuvintele pe carele simți, tulburătoare, dând ocol,de gânduri zăbrelite-n închisoare,apoi se sparg, lovindu-se în gol.Încă nu vrea tăcutul să se-oferechiar de-ai crede că-l auzi acum.Așteaptă, fă-ți rezerve de tăcere,aproape să-ți rămână, ca un fum.Când știi exact ce trebuie să spuinici nu mai ești de trebuință, poate:rămân cuvintele pe care-ți puipecetea și durează-nsingurate.
Sunt mult mai mult de-un cântCe-ai fredonatÎntr-o zi fără nori:Eu mișc aerul-n jur,Urechea-ți alint,Te ridic în zbor. Prada-mi gonesc într-un balet nebunesc,Dinții scrâșnind, dedesubt scotocind,Pân’ la soroc tre’ să mă joc,Nu ard etape! Pas după pas, prieten rămas,Mi te dăruiesc, dar tot îmi lipsescIambi și trohei sau alte idei,Sunt aproape! Toți nervii-i întind, curbele-nving,Goluri închid, … Citește mai mult
Atât de-nfrigurata pleoapelor pojghițătremură în somnul albastru – cafeniu.E târziu, fetiță,e târziu –și steaua mea și îngerul se joacă de-a pustiu.Oare luna asta-i beată criță, de-i e mersul ca un orolog stricat?De-atât coniac băut, s-o fi uscat și fundul sticlelor zvârlite pe podea.E târziul ca un pas, pe care nimenea nu-l mai vâră-n născătoare sau … Citește mai mult