Versuri corectate și adnotate
E destulă metafizică în a nu gândi nimic.Ce gândesc eu despre lume?Dar ce ştiu eu, ce gândesc despre lume?Doar de-aş cădea bolnav m-aş gândi la asta.Ce idee am eu despre lucruri?Ce părere am despre cauze şi efecte?Ce-am cugetat despre Dumnezeu şi sufletŞi despre facerea Lumii?Nu ştiu. Pentru mine, a gândi la asta e a închide … Citește mai mult
Nu sunt nimic.Nu voi fi niciodată nimic.Nu pot să vreau să fiu nimic.În rest, strâng în mine toate visurile lumii.Ferestre ale odăii mele,Ale odăii unuia dintre milioanele de inși din această lume despre care nimeninu știe cine este(Iar dacă ar ști cine este, ce anume ar ști?),Voi dați spre misterul unei străzi cu un permanent … Citește mai mult
ZborJudecăți sintetice, analitice, acaparatApolinic sau dionisiacApodictic, cotidianitatea cu existențialele a priori, realitateaNu intenționalitatea, tact, facticitate, factualitateÎn noi el s-a angoasat fixFiințare fix, ontologic fix, ontic fixVersul flou, rege sunt fixat pe universul riscInterior cu transmutareCogito, vizez răspândiri fără particularizareAm materialitatea plină cu dimensiuni direct din lumea ambiantă, terminații și structuriScot enigme, percepții, omisiuniNetematizat, corelat, substrat … Citește mai mult
La mine, -n eon, este-un Cogaion –vale-n ceruri largă, frig de tremuri-vargă,diamant-sâgon în tub de neon :fotonii aleargă, inima să-mi spargăbrownian eon, sferă-Cogaion..!.Ce-i la mine-n spic nu pot să vă zic,de-i protuberanţă dintr-o nouă stanţă,furtuni de nimic, măşti ce vor s-abdic :ce-mi este pe clanţă v-aduc în instanţă,ce-i la mine-n spic e-ntr-al lumii sticks..!30 martie … Citește mai mult
Toamna s-a retras din calea barbarilorca-ntr-un șoarece de furatPoezia urcă în munțise întunecăÎn loc de metafizică, sângele prinde coajădevine oprireO, cum se termină totul…Prostit amurgul mestecă îngeri și bismutȚăranii vor citi pe prispeîn tresăririle cârpeiistoria omeniriiÎntâmplări care se cheamă oameniÎntâmplări care se cheamă vorbe.O! cum nu se termină nimic…
Câștigate pulsuri, câmp de săbii.Tencuirii-sclave garanții,Lege egalând lunula năviiTâmplelor de apă ce reții;Aule, exalte stări concaveDin rapida climă — Edgar Poe.Orgi! Și locuind aceste grabe!Cer induit, străin ca un halou.— Viol aici dar laudă și ordinÎntâi, când lacunar un gând născu.O, însăși larva rodului sfânt OdinPrin fluvialul, falsul fosfor “tu”.
Dumnezeu se întreabăcâteodată,de acolo, din norii Lui:„Dar oare omulexistă?” Priveștecătre planeta înconjuratăde smog, de fumul unor războaiefraterne, de ceața unor diversiuni contra vieții,înfășurată ca-ntr-un bandaj, lăptos,prin care nici ochiul divinnu mai poate pătrunde. Dar asta — numai pentru-o clipă,căutându-și după aceeade treburile Sale.(24 septembrie 2002)
[Ala cu barca] Aspect pe autoportret, perfectcorect analizat în înțelept, cugetce exprimă fiecare frază din respectformă lirică ce atinge argumentemult prea puternice pentru minți resplicate ce luptă cu puteri identicecând lumina ideilor atinge originea versuluiautomat în cuget e modificarea universuluiși această lirică e o enigmă neînțeleasăsinteze din context aduc semnificație de rasăcuvintele mele sunt naturale, … Citește mai mult
Și-acuma, domnii mei,Să vă spun un cuvânt de păstrat în memorie și suflet,Drept temei și în același timp final oricărei metafizici.(Așa vorbi bătrânul profesor studenților,La închiderea mult cercetatului său curs).După ce-am studiat și vremea nouă și antică, sistemele grecești ca și cele germane,După ce-am studiat și lămurit pe Kant, pe Fichte și pe Schelling și … Citește mai mult
Și acum, domnii mei,Un cuvânt vă voi da peste suflet și minteOricărei adânci metafizici să-i fie cheie,alfa și omega.(Așa le vorbi studenților săi bătrânul profesorLa lecția de închidere a mult căutatului curs).După ce am studiat și vremea nouă și vremea veche,sistemele grecilor antici și cele germane,După ce am buchisit și-am vorbit despre Kantdespre Fichte și … Citește mai mult