Versuri corectate și adnotate
Se crede-n ceva ce nu existăElemente metafizice persistă,Și omu’ insistă să creeze iluzii și percepții, cică adevăru’ dețiiÎn timp ce știința ne dovedește atâtea concepțiiÎn a 7-a zi omu’ l-a creat pe DumnezeuÎn propria-și imagine, dar nu sunt eu cel ce susține acest clișeuE o schizofrenie de masăReligia nu e individuală, e o chestie de … Citește mai mult
[Cosmin] Ascund negrul la mine în corp,aduc demoni la lumină, apoi devin orbsunt un corb captiv în ura de secolesperanțe, doar iluzii de glorie, nu-s formate din moleculedemonul din mine mă atacă cu reflexul optical destinului, septic al declinului, morbid al veninuluirătăcit printre spații virtuale și eclipseînconjurat de decepții, apocalipse, cataclismeconcepția de „etern” încă nedescrisă … Citește mai mult
Chimia n-o cunosc cu-ale ei gaze,N-au cursuri metafizice, n-au cum.Citi-n biblioteci sentințe, frazeDespre năravuri care azi sunt scrum.Nici expoziții n-au, sublime razeÎn orice an, și nu privesc din turnLa cerul înstelat; de cifre, iar(Slăvit să fie Domnul) n-au habar.
Aristotel, ai fost îndrăgostit?În Metafizică și-n paradigma ispășiriiai pus, timid, și picătura… fiorului?Sau a iubirii?În Lykeonul tău peripatetic,ce te-mbăldea spre Etică,te împlinea privirea mută,contemplativ-estetică?Virtuți și vicii, De Insomniis…Au fost de-ajuns?Femeii care-n suflet ți-a pătrunsi-ai spus ce simți? Ai mângâiat-o din priviri?Ai dus-o-n gând spre rătăciri înmiresmate?I-ai așezat pe gleznele subțirimulțime de cuvinte-nfiorate?I-ai fost amant în … Citește mai mult
Un principiu imuabil mă frământă, zau,Dacă e sau dacă nu e, bunul Dumnezeu.Infinitul bate-l vina, tare e complex,Mă apucă nihilismul de mă doare-n plex.Metafizica e frumoasă, și am răsfoittone de tratate despre infinit,Dar nu pricep cum e posibil ca să înțelegiTaina absolutului fără să te renegi.AilaileilalaTralalilalaiCicalakapalalaiTralalilalai.Ce-o fi percepția dincolo de sine?Cum să-ți dau concepția clară … Citește mai mult
Tiranul este vulgarizatorul minunilor. Vidul există atâta vreme cât nu cazi în el. Mare greșită – nu există. Dacă ceva tulbură menta sălbatică este câinele păzitor al sfinției tale. Din gândul tău se încheagă soarele în rodie și se delectează. Ani de lumină în ceruri – ani de înțelepciune în calcar. Atâta socoteală dacă arată … Citește mai mult
Nu sunt nimic.Nu voi fi niciodată nimic.Nu pot să vreau să fiu nimic.În rest, strâng în mine toate visurile lumii.Ferestre ale odăii mele,Ale odăii unuia dintre milioanele de inși din această lume despre care nimeninu știe cine este(Iar dacă ar ști cine este, ce anume ar ști?),Voi dați spre misterul unei străzi cu un permanent … Citește mai mult
ZborJudecăți sintetice, analitice, acaparatApolinic sau dionisiacApodictic, cotidianitatea cu existențialele a priori, realitateaNu intenționalitatea, tact, facticitate, factualitateÎn noi el s-a angoasat fixFiințare fix, ontologic fix, ontic fixVersul flou, rege sunt fixat pe universul riscInterior cu transmutareCogito, vizez răspândiri fără particularizareAm materialitatea plină cu dimensiuni direct din lumea ambiantă, terminații și structuriScot enigme, percepții, omisiuniNetematizat, corelat, substrat … Citește mai mult
La mine, -n eon, este-un Cogaion –vale-n ceruri largă, frig de tremuri-vargă,diamant-sâgon în tub de neon :fotonii aleargă, inima să-mi spargăbrownian eon, sferă-Cogaion..!.Ce-i la mine-n spic nu pot să vă zic,de-i protuberanţă dintr-o nouă stanţă,furtuni de nimic, măşti ce vor s-abdic :ce-mi este pe clanţă v-aduc în instanţă,ce-i la mine-n spic e-ntr-al lumii sticks..!30 martie … Citește mai mult
Toamna s-a retras din calea barbarilorca-ntr-un șoarece de furatPoezia urcă în munțise întunecăÎn loc de metafizică, sângele prinde coajădevine oprireO, cum se termină totul…Prostit amurgul mestecă îngeri și bismutȚăranii vor citi pe prispeîn tresăririle cârpeiistoria omeniriiÎntâmplări care se cheamă oameniÎntâmplări care se cheamă vorbe.O! cum nu se termină nimic…