Memory

Eugenio Montale – Motete II (15)

de

Papura ce-și jupoaiecu moliciune roșulflabel în primăvară;cărarea-n șanț, pe-o neagrăînvâlvorare, zbor de libelule;și câinele-ostenit ce-ajunge acasăcu legătura-n bot,astăzi nu le pot recunoaște;dar până unde vâlvătaia-și ducevăpaia, norul se petrece, pestepupilele departe-acuma, străluceștedar împletirea de lumini în cruce.

Eugenio Montale – Motete II

de

Știi: trebuie să te pierd iar și nu pot.Asemeni unui tir precis mă mișcăfiece operă, țipăt, chiar și duhulsalin care inundă-n clipaaceasta digurile și-nnegurează primăvarala Sottoripa.Sat de fierărie și de veleca o pădure-n pulberi de amurg.Un zumzet lung pătrunde de afarăși zgârie cu unghia pe geamuri. Caut semnulrătăcit, singurul zălog rămasde la tine.Și iadul e … Citește mai mult

Eugenio Montale – Mici Mottouri – II

de

Foarfece, nu tăia chipul ei,unic în memoria ce se destramă,nu face din făptura-i în ascultareo ceață veșnică.Coboară frigul… Dure lovituritaie vârfurile. Și salcâmul rănitscutură carapacea greieruluiîn primele noroaie de Noiembrie.

Edgar Allan Poe – Ulalume

de

O baladă.Cerurile erau sure și aspre;Frunzele erau crispate și seci;Frunzele erau istovite și reci;Era noapte-n pierdutul Octombrie,Al anului acela pierdut în veci;Pe aproape de sumbrul lac Auber,În inima cețoasei țări Weir;Era jos lângă mlaștina Auber,În pădurea gulzilor – Weir.Odată, acolo, printr-o alee titanică,De chiparoși, rătăceam cu-al meu Suflet,De chiparoși, cu Psyche, al meu Suflet.Îmi era … Citește mai mult

Epoch – Time Void

de

While we recall memories, we stare into a void. One that can’t be forgotten, nor touched. But this void can touch us. Our minds, our hearts, and everything we stand for.Viitorul-i în mișcare, enigmă-n continuare / În continuă deplasare, ca și curenții din mare /Și tu repeți secvențe, ca pe filmare / C-ai în cap … Citește mai mult

Octavian Goga – Mare Aeternă

de

Mare aeternum.Eternă mare, ca şi-odinioară,Fără hotar şi fără de hodină,De întrebări şi neastâmpăr plină,Azi goana mea la malul tău coboară.Cu tresăltări de ape şi luminăOglinda ta prelung mă înfioară,Şi-nchise răni încep din nou să doară,Din flăcări vechi ce-n mintea mea se-mbină.Pe rând, pe rând, eu simt cum reînvieCântată parcă-n surle şi chimvale,Uitata noastră mare-mpărăţie.Şi nu … Citește mai mult

Heinrich Heine – Privindu-Ți Trist Portretul

de

Privindu-ți trist portretul,În visuri adâncit,Văzui cum prinde viațăPe chipul tău iubit.Îți flutura pe buzeUn râs fermecător,Luceau aievea ochiiÎnlăcrimați de dor.Iar lacrimile meleSă curgă-au început –Și, vai, nu pot, iubito,Să cred că te-am pierdut.

Octavian Goga – Mare Aeternum

de

Eterna mare, ca și-odinioară,Fără hotar și fără de hodină,De întrebări și neastâmpăr plină,Azi goana mea la malul tău coboară.Cu tresăltări de ape și luminăOglinda ta prelung mă-nfioară,Și-nchise răni încep din nou să doară,Din flăcări vechi ce-n mintea mea se-mbina.Pe rând, pe rând, eu simt cum reînvieCântată parcă-n surle și chimvale,Uitată noastra mare-mpărăție.Și nu mai știu … Citește mai mult

Sorin Cerin – Ne Căutăm Zadarnic

de

Încotro?Cădem atât de departe,de noi înșine?Jocuri de noroc,la care pierdem mereu,ne înfiază viitorul,rămas al nimănui.Ne căutăm zadarnic,printre amintirile lacrimilor,șotronul șters,pe care nu vor mai sări,pașii destinului nostru.Respirăm,aerul tare al morții,cuvintelor,care nu ne mai recunosc.Într-un final,ne prelingem împreună,pe fața aceleiași lacrimi,a uitării,toate iluziile vieții,atâtor vise,ce zac ofilite la margine,de strigăt surd,pe drumurile fără de întoarcere,ale amintirilor.