John Keats - Odă la o Privighetoare
Inima-mi strânsă cade-n somn în chin, / Ce mă apasă parcă-aş bea cucută, / Sau … →
Inima-mi strânsă cade-n somn în chin, / Ce mă apasă parcă-aş bea cucută, / Sau … →
Mi-au spus ceva / înserearea și muntele. / Am uitat ce. / / Noaptea adâncă … →
Viața-mi unde-i, ce putea să fie / dar n-a mai fost? Cea mai plină, norocoasă … →
Nenumărate fire de nisip, / Neobosite râuri, delicata / Zăpadă, ca o umbră, și-nceată / … →
Înțelepții doar s-o știe / Căci mulțimea joc își bate! / Vrea să laud viața … →
În urma noastră codrul, în vreascuri se adună / Plânge și-nserarea, nu suntem împreună. / … →
A luat cu sine vântul toţi nourii tristeţii. / E verdele grădinii nou nestemat tezaur; … →
M-am obișnuit de mic să văd orice amic ca inamic, / Să zic că o … →
Deasupra lui Grand Palais / Soarele de iarnă apare / Și dispare / Ca și … →
Strofa I: / Lasă lumina să răzbată-n cameră, nu stinge becu’ / Că întunericu’ mă … →