Junky – Lângă Deziluzie

M-am obișnuit de mic să văd orice amic ca inamic,
Să zic că o iau în p***a mea de la capăt, tipic.
Să ridic privirea mândru, chiar dacă iar o să o stric,
Să simt cum toate gândurile mele formează clar un mozaic.
Port batic, tricou alb și îmi port singur drama în spate,
Nu vorbesc c***t, deci nu miros ca alimentele alterate,
Nu vreau să-ți pară rău de mine, fiindcă nu ai nici un motiv,
Departe de a fi emotiv, mă port ca un detectiv.
E tardiv să cauți cauza unui efect negativ,
În m****i m****i o să minți chiar și sub un sedativ?
Nu mai plânge, nu mai urla, nu îți mai smulge părul,
Învață mai întâi de toate, să spui adevărul.
Prea multe gânduri negre, azi, formează o imagine,
Prea multe sentimente ascunse, duc la deziluzie.
E un nivel destul de greu, de care parcă nu poți să treci,
E destul să vezi o dramă, să te fac să n-e înțelegi.
Prea multe gânduri negre, azi, formează o imagine,
Prea multe sentimente ascunse, duc la deziluzie.
E un nivel destul de greu, de care parcă nu poți să treci,
E destul să vezi o dramă, să te fac să n-e înțelegi.
Orice prost poate să obțină diplome grele,
Fiecare cu foile lui, eu cu foițele mele.
Am sechele, recunosc, tresar la orice zgomot mic,
Sunt ca un farmacist specialist în probleme de trafic.
Optimismul a dispărut, sincer cred că s-a vândut,
De la început, s-a menținut, ca un parfum contrafăcut.
După ani de zile am înțeles că în urma unui bilanț,
România e o țară liberă, imobilizată în lanț.
Prea multe gânduri negre, parcă totul e un coșmar,
Oare de ce în viața asta, sunt un simplu locatar?
Privesc oglinda, stupoare, nimic nu se reflectă,
Nu m-am chinuit atâția ani, să mor ca o insectă!
Prea multe gânduri negre, azi, formează o imagine,
Prea multe sentimente ascunse, duc la deziluzie.
E un nivel destul de greu, de care parcă nu poți să treci,
E destul să vezi o dramă, să te fac să n-e înțelegi.
Prea multe gânduri negre, azi, formează o imagine,
Prea multe sentimente ascunse, duc la deziluzie.
E un nivel destul de greu, de care parcă nu poți să treci,
E destul să vezi o dramă, să te fac să n-e înțelegi.
Lumea așteaptă răspunsuri, pe care le cunosc deja,
În ochii lor, o faptă dreaptă îți strigă imaginea.
Invidia apare, și cel de lângă tine latră,
Când începi să construiești și tu, piatră cu piatră.
Iluzie optică, sau deziluzie totală,
Speranțele se năruie, cade ultima petală.
Fericirea e izolată, cuvântul sfânt, e dus de vânt,
Nu ne-am născut să fim singuri, pe acest pământ.
Fără imagini trucate, plângem cu lacrimi secate,
Zeci de milioane de oameni, toți în minoritate!!!
Privesc orice dramă, cu disciplina de armată,
Am totuși inima înconjurată, cu sârmă ghimpată.
Orice zicală, letală, lovește o zonă vitală,
Deși există printre noi, durerea nu ne e fatală!!!
Suflete ca noi primesc, gloanțe reci înfipte în trunchi,
Unii mor în picioare, alții trăiesc în genunchi!!!