Cum treci acum și apa e-n ruine,
și-ți este bine și-mi este bine,
aș vrea să-ți spun, iubito, că în tine
e vie vrerea ambelor destine.
Te voi iubi cu milă și mirare,
cu întrebare și cu disperare,
cu gelozie și cu larmă mare,
c-un fel de fărădelege care doare.
Și jur pe tine și pe apa toată
care ne ține barca înclinată
ca vei rămâne – dincolo de număr
și dincolo de forme, măști și vorbe –
a mea, de-a pururi, ca un braț în umăr.
Sensul versurilor
The poem expresses a deep and enduring love, acknowledging both the joys and pains inherent in a relationship. The speaker pledges eternal devotion, seeing their beloved as an integral part of their destiny, transcending superficialities and enduring beyond time.