Radu Gyr - Octombrie
Își rupe vântul verzile broboade, / se zdrențuie și ceru-n porumbiști. / Troițele, cu goi … →
Își rupe vântul verzile broboade, / se zdrențuie și ceru-n porumbiști. / Troițele, cu goi … →
Cu zâmbet straniu, alchimistul iar / împinse vasul fumegând deoparte. / Știa de-acum ce mai … →
O, pierderi ale noastre, nu spre voi / ridică-ni-se visele? Și, poate, / nu numai … →
Merg eu dimineața, în frunte, / Cu spicele albe în brațe / Ale părului mamei. … →
Să stăpânim lucrurile ca și cum ele n-ar exista, / cu disperare să pornim la … →
Soare-n purpuriu declin, / Rândunici în zarea clară / Au plecat. Sub bolți de seară … →
Sute de săbii într-o singură teacă, / Mii de omizi pe un singur cireș înflorit, … →
Dies irae. / Cât de străin sunt de țara mea / Și nici un dor … →
În mahalaua nemărginită / picotește un copac suferind. / Are numai câteva frunze, / foșnesc … →
Eu port mereu un fel de frică-n voce, / rostogoliri desprinse din abis, / stau … →