Alejandra Pizarnik – Acești Ochi
Acești ochiCe se deschid doarPentru a măsura absența
Versuri corectate și adnotate
Acești ochiCe se deschid doarPentru a măsura absența
Nu trebuie filozofie,Nici carte prea multă în lume.Profită de-a ei nerozieCând caută să te sugrume;S-aduni cât de mare-avuție,Să ai cât de mare renumeNu trebuie filozofie.
Bucuria, bucuriaun soare întregun refren de fluviu și câmpiemulțumesc, mulțumesc că am trăitmulțumesc, mulțumesc că sunt viuși satul bătrânși teiul care danseazăși pavajulce râde ca un acordeonși drumul marecare adună toate steleleși cockerulcu un strop de rouă între ochiși tucanulca o insulă în propriul său ciocbucuria de a fi tu însuți și de a regretabucuria … Citește mai mult
În hău de mări, bătute de furtună,La pieptul spumegatului talaz,Prinzându-i gingaș, brațul de grumazDormea seninul ca un fulg de lună.Seninătate, zbucium, împreună,Uniți de sorți pe-al apelor podghiaz,Născură, robi aceluiași extaz,Nemărginirea, floare de genună.Și haosul gemu de fremătare,Când cea dintâi semeață-ntruchipare,Vis cald! Femeia, amforă de slavă,Zbucni legănătoare și suavă,Vrej de senin cu fruntea-n sârg de stele,Din … Citește mai mult
Vorbească frunza ce-avuCând a atins pământul,N-o judeca pe toamnă tu,Căci strâmb îţi e cuvântul.Ţi l-ai stâlcit de mari dorinţi,De vise neîmplinite,În gândul tău eşti printre sfinţi –În fapte – printre vite.
Din capul cui a căzutacest bastard c-un singur ochi?.După cine-și întoarce privirea,după cine se rostogoleștepe câmpia cerului?.De ce ne măsoară din ochi?Ne-ar arde de vii, cu mare plăcere.Ca și cum noi, cei de-aici,am fi vărsat apă recepe turbatul său tata.Mai bine ar fi-nghețe.Și-a greșit cerul.
Aicea zac eu, V. Copilu Cheatră,Cel ce-a tras în viață doar ponoase,De-acuma nimeni nu mă latră,Nu mă jelesc Măriuțele frumoase.Cititorii n-au de ce să plângă,Că-mi fuse versul aspru, răzvrătit,Iar inima mi-a fost mereu nătângă,Că fiecare stăpânire m-a lovit.Alături este Iulia, părtașa vieții meleCe se lua la-ntrecere cu ciocârlia;Trilurile ei s-au cuibărit în steleȘi s-au înfrățit … Citește mai mult
Strânge omul ca furnicaCând moare n-are nimica,Numai două scânduri lateȘi pânza pe jumătate.Nu te bucura, bogate,C-ai avere și-ai de toateC-a veni moartea-ntr-o noapteȘi-atuncea le lași pe toate.Stai, moarte, și nu veniC-am acasă cinci copiiȘi un car de datorii,Las’ copiii să mi-i cresc,Datorii să le plătesc.
Negație.Împotriva unui cer cenușiuun nor grasnegru strălucitor de soare.În stânga, adică în dreapta,o ramură de cireș alb, cu flori negre.Umbre triste pe fața voastră întunecată.Tocmai v-ați așezat la masăpune mâinile tale pe ea, și roagă-te.Arăți ca o fantomăcare încearcă să convoace pe cei vii.(Și din moment ce încă mă număr printre ei,Ar trebui să i … Citește mai mult