O, pierderi ale noastre, nu spre voi
ridică-ni-se visele? Și, poate,
nu numai visele, – căci voi
asupră-vă luați toate,
elanurile noastre fraged-tandre!
Cu cramele bătrâne-aduceți voi, –
în care mustul viilor puiandre
devine vin de soi.
Pe bolta voastră se așază, peste
unul mai vechi, un alt sensibil cat.
Ce alta, oare, trandafirul este,
dacă nu gloria unui fruct uitat?
Sensul versurilor
The poem reflects on the nature of loss and how it shapes our dreams and aspirations. It suggests that even in loss, there is a transformation and a potential for something beautiful to emerge, like wine from grapes or a rose from a forgotten fruit.