Versuri corectate și adnotate
Nici aburul, nici cântecul, nici plantaDin care ziua suie spre tenebreNici oceanele vibrând în verbeNici toamna-n mărăcini rupându-și manta, Nici ceașca-n care primăvara fierbeCu pasul scoborând prin frunze panteȘi nici vânatu-nsângerându-mi geantaNu-mi vor sluji. Sub frunte zvâcnesc febre. Mută? Oarbă? Aieve, mi-ai reda suavăTu numai, glasul luminos, unealtăVânt pânza vieții desfăcându-mi, navă. Și, flaut, tu, … Citește mai mult
1) În ochii tăi eu caut altcevaÎn tot ce spui eu caut altcevaCaut altceva…Și în dorința ta, eu caut altceva. 2) În mine singur caut altcevaÎn noi doi iarăși caut altcevaCaut altceva..Nu, nu te întrista, eu caut altcevaNu mă judeca, mereu caut altceva! 3) În tot ce văd eu caut altcevaÎn tot ce ating eu … Citește mai mult
Seară.Acolo nu eram.Aici nu suntem.Omul se oprise la mijlocul ploii și se bătea singur.Vântul se oprise la mijlocul cerului.Poate cade fantoma de pe sârmă.E frumos peticul acela de cer.
Soarele-n becităiat, acru.E un masacru.Vei veni. O să treci.Tulbure. Pesemnede mult a fost amiază.Limbajul eșueazăîn scheme, în semne.Ca și când ghearesângeră amurgul.Pe tot burgulpică sare.Ce lazaret..Ai trecut? Ai venit?Nadir și zenitse-amestecă-ncet.
Înger refuzat de păsări,și înscris cu-o pană-n cercsă te șterg de pe nisipulalizeelor, încerc.Mai întâi steaua Canopuscea mult-galbenă, o ling.Ce sărată e, mi-e sete,și ce friguri tari mă ning.Mai apoi îți zgârii fața,curg din ea secunde verzi,ce ierboasă mi-e privirea –somnolent în ea te pierzi.Înger refuzat de păsăriși de zborurile lungiîmi ajungi până la gurăpână … Citește mai mult
Nu te poți rupe în două, ci numai în trei,nu ocolirea, ci ruptura închideTriunghiul, vă zic dragii mei,e izbăvirea unei oglinde.Astfel se termină viața meavăzută cu ochiisteaua și calul, glonțul și peștele,iarba încă nepăscută.
Până la urmă cade sub inimăalunecând de pe ea, – o mască sonoră.Carnea străvezie a orelore mai pietroasă, cu fiecare oră.Linia frântă de fulger piezișia locul privirilor goale.Totul se trage în jurul meu, înapoiîn largi și reci rotogoale,și rămân drept – (e un fel de a zice)drept ca firul de plumb spânzurândla muchia roșie, nezidităa … Citește mai mult
Numai după auz, știu când iese lunadin cătușa eclipsei și când se declanșeazăcuțitele minuscule ale lăcustei în grâu.Numai după auz știu când pasul de afarăe un pas de soldat sau unul de câinesau foșnetul lung și ciudat al frânghiei lui Iuda.
Deschizi ochii pe cărarea de ocru inexplicabilă.Bei într-o țepușă apă subterană,Ești pentru frunza hipnotizată în spațiu,La apropierea șarpelui invizibil,O, diafana mea floare-de-degețel.
Stele parcă sunt pe lângă tineși ce este, bucuros tu iei,căci tu miez de cornalină binenu poți prinde-acestor scarabei.Fără spațiul, care doar ți-aratăcrustele, pe sânge tu să-l porți;mai apropiat și blând vreodatăel n-a fost. Pe-acești gândaci, ca morți,de milenii se-odihnește-afarănedorit de nimeni și solid;și sub legănata lui povară,ațipind, gândacii-n ei se-nchid.