Era o cărare cu maci
În vara aceea fierbinte
Ce-mi vine adesea în minte
Când văd că în roșu te-mbraci.
Aș vrea să mă-ntorc, să colind
Prin clipele verii cu tine,
Să simt împletirea-n destine
Și-același parfum adiind.
De-ar fi, într-un roșu de mac,
Să pun un răvaș de amor,
Aș scrie cuvinte ce-ți plac,
Iar tu, în mirific decor,
Mi-ai spune că nu mai am leac,
Dar nici tu: e molipsitor.
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri nostalgice ale unei iubiri de vară, folosind imaginea macilor roșii ca simbol al pasiunii și al dorului. Vorbitorul își amintește cu drag de momentele petrecute alături de persoana iubită și își exprimă dorința de a retrăi acele clipe.
