Mă dusei printre răzoare
Să-ntreb floarea de cicoare,
Să-ntreb toate florile
Ce fac cu dragostile,
Și-mi spuse floarea de mac
Că dragostea n-are leac.
Numa-n codru-i o fântână
Cu apă rece și bună,
Cu apă bună și rece,
Cine bea de dor îi trece,
Mă dusei să beau și eu
Să-mi potolesc dorul meu.
Șezui la umbră de fag,
Așteptai pe cin’ mi-e drag,
Așteptai cât așteptai,
Îmi luai gândul și plecai,
Când o luai pe potecea
Mă-ntâlnii cu neicuța.
– Neică, dacă nu veneai
Poate nu mă mai găseai,
Mă duceam cu doru-n lume
Să nu mai auzi de mine,
Mă duceam cu dragostea
Până îmi pierdeai urma.
Sensul versurilor
O persoană caută alinare pentru dorul de dragoste în natură, dar în cele din urmă se reîntâlnește cu persoana iubită. Cântecul exprimă un amestec de speranță, disperare și bucuria revederii.