Nedumerire.
Înalte, roșii, cupele de mac
de vânt se leagănă-n derivă
pe marea grâului de aur,
în căutarea unui far,
să-i soarbă miezul de lumină.
Cu vârful negru, funerar,
săgeți, stamină de stamină
absorb din razele de soare
tot ce e ardere nocivă,
și, prin ce taină? , o prefac
în boabe dulci otrăvitoare.
Pe-acelaș lan, și grâu și mac.
Lumina bate-acelaș drum
mereu; și ieri și azi, și mâine.
Și, totuși, după-al cărui plac
ne dă otravă macul, grâul pâine?.
O fi și asta voia Lui, sau.. cum?.
Paul Sava-LACRIMI USCATE
Sensul versurilor
Piesa explorează dualitatea naturii, unde frumusețea și pericolul coexistă. Se pune întrebarea dacă binele și răul sunt predestinate sau rezultatul unor forțe necunoscute, lăsând loc îndoielii și reflecției.