Deoparte înflorește somnul rău
în care-ntruna furișate strângeri
găseau iubirea noilor răsfrângeri
ce deschideau supuse-adâncul său.
și vise ce, cu măști neliniștite,
enorme pe coturni pășeau integre –:
și toate sus se-opresc în moleșite
tulpini, ce urnă cu semințe negre.
(când, tot ținând în jos închisa floare,
păreau că mor) o-nalță-apoi deodată:
rupând vechi franjuri de calicii care
febril învăluie capsula toată.
Sensul versurilor
Piesa descrie metaforic ciclul de viață al unui mac, de la înflorire și somnolență, la ridicare și transformare. Versurile sugerează o explorare a viselor și a adâncurilor ascunse ale sufletului, folosind imagini puternice din natură.