Heinrich Heine - Sta-n Tăcere Țărmul Mării
Stă-n tăcere țărmul mării / Și se lasă-adânca noapte. / Luna iese dintre nouri, / … →
Stă-n tăcere țărmul mării / Și se lasă-adânca noapte. / Luna iese dintre nouri, / … →
Mi-a năvălit prin geam șuvoi de lună, / de parcă-n cer s-a rupt un stăvilar. … →
Există vaduri uitate, niște locuri în noi și un drum care duce prin apă. / … →
În serile de vară, / Revărsându-te mirată, / Domoală lună, fantasmă zilnică / A tristului, … →
Of, Doamne, ceața e târzie / Și nu mai rag tramvaiele pe drum / Și-i … →
Ce se-ntâmplă cu tine? / Haide cu mine! / Ce se-ntâmplă cu tine? / Haide … →
Închiși sunt ochii mei ca cerul / Ce-așteaptă luna-n centrul lui / Cu ce e … →
Din minereuri, glande și aorte / noi întrebări extragem și fantasme, / sau creștem microcosmosuri … →
Lună! / Alene / Trece / Pe olane / Mâna ta / De cretă / … →
Gingași arbuști, gene / De murmur ascuns… / Invidie palidă ruinează… / Un om singur … →