Of, Doamne, ceața e târzie
Și nu mai rag tramvaiele pe drum
Și-i dărui somnului de-acum
Același zid de pușcărie.
Ref:
Și luna, luna rece-n spații
Încheagă somn cu chiu cu vai
De ce nu-s Doamne un tramvai,
Te-aș duce-n mine nouă stații.
De ce te mâzgălești cu crida,
O, Doamne, nu pieri, te-aud
Pe ramul primăverii ud
Se zbate-n fluture omida.
Pe când albine se-nfioară,
Ma arde gâtu-aș bea un toi,
‘Tu-mi visurile de putoi,
Nu dau pe mine-o para chioară.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de melancolie și deznădejde, folosind imagini puternice ale nopții și ale singurătății urbane. Naratorul se simte deconectat de lume și caută o evadare, reflectând asupra efemerității vieții și a viselor pierdute.