Versuri corectate și adnotate
Cum poți vedea că roșul și verdele se-mbinăde nu vezi înainte a soarelui lumină?Dar absorbită-i mintea când vede o culoare,ce ca un văl ascunde lumina, când apare.Cum însă bezna nopții culorile le tăinuie,pricepi că vezi culoarea cât timp lumina dăinuie.Nu vezi culoarea fără lumina din afară.Culorii din lăuntru la fel i-e dat s-apară.Lumina din afară-i … Citește mai mult
Moartea noastră este nunta noastră cu eternitatea.Care este secretul? – „Dumnezeu este unic”.Raza de soare se împarte când pătrunde prin ferestrele casei.Multiplicitatea există în ciorchinele de struguri.Și tu în sucul făcut de aceștia.Pentru acela care trăiește în lumina lui DumnezeuMoartea corpului material este o binecuvântare.Nu spune nimic despre această ființă, nici bine, nici rău,Căci ea … Citește mai mult
Răstigniți pe pieptul Condiției Umane,ne îndreptăm de fiecare dată,către Moarte,Zâmbetele încremenite,ale Eternităților de Clipe,pentru ca noi să trăim,sub Soarele Disperării,unde suntem ținuți captivi,de Iluziile Vieții și Morții,care se spală de fiecare dată,la ivirea Zorilor Deșertăciunii,cu Lacrimile Cuvântului Facerii noastre,alături de Păcatele Originare,croite după chipul și asemănarea Dumnezeului,care ne-a răpit,din brațele Luminii Divine,a Iubirii.
Galaxii ale disperării,se rotesc în jurul,Iluziilor non-sensurilor existenței,pentru a lovi ora exactă a deșertăciunii,din care își trag seva destinele,spânzurate de întunericul rece și inert,al cuvântului facerii,lovit de soarta păcatelor originare,ale unui Dumnezeu,în care ne-am reflectat chipul nemuririi,atât de distorsionat,încât s-a gândit în mod eronat,că doar prin moarte,putem deveni ființe de lumină divină,cum am fost undeva-cândva,dincolo … Citește mai mult
Atât de singur,Era Dumnezeul Străinului din mine,Încât și-a dorit,să-și clădească din Ochii de Cer,ai Privirii tale,întreaga Lume,a Iubirii,pe care am fi dorit să ne naștem,Împreună,cu Florile Cerului,pe care să le culegem,din Visele Adevărului Absolut,al Cununiei,dintre Sufletele Focurilor Sacre,pe care le respiram,călăuzindu-ne Destinele,spre Nemurirea,Stelei cu Lumina Divină,care ne acoperea,de toate Păcatele Originare,ale unei Lumi a Deșertăciunii,care … Citește mai mult
Navigăm,printre maluri prăpăstioase,Iubire,pe care ne-am dori să le escaladăm,conștienți că nu vom reuși niciodată,să rupem pentru Eternitate,de pe buzele lor,abrupte,Florile Lacrimilor,unor Cuvinte,care le năpădesc,cu Sinceritatea lor debordantă,din care ne-am fi dăruit,buchete de Lumină Divină,unul altuia,alungând Noaptea Absurdului,acestui Destin al Morții,pe care nu l-am acceptat Niciodată,ca fiind al nostru.
Sfânt e numele Tău,Doamne, Lumină Divină,fiindcă în Simțirea noastră,se numește Conștiință,fiind Iubire, Cunoaștere și Voință,în același timp etern al Totului.Sfinți sunt pașii Sufletului Tău,Doamne, Lumină Divină,fiindcă sunt,Nemărginirile în Tot și în Toate.Sfânt ești Doamne, Lumină Divină,fiindcă trupul Tău,este parfumul Adevărului Absolut.Sfinte sunt Zilele lăsate de Tine,Doamne, Lumină Divină,întrucât răsar de fiecare dată,peste Nopțile gândurilor noastre,reci … Citește mai mult
Eram atât de multă Lumină Divină,pe frunzele Nemuririi,care nu se veștejeau niciodată,sub razele îmbietoare venite din Steaua Iubirii,ce opreau de fiecare dată și în gara noastră,inundându-ne cu Fericirea lor,din care ne alegeam,Eternitățile de Clipe strălucitoare,să ne încânte Ochii de Cer ai Pasiunii,din al cărei Paradis,nu credeam să plecăm vreodată,până când ne-am privit,în cioburile sparte de … Citește mai mult
Mai singur,decât Lumina Divină,pe care-am pierdut-o,pe strada Ochilor tăi,nici Întunericul,Pașilor mei,nu mai poate fi,mai singur,atunci când calcă,peste podeaua roasă,de Patimile Orizontului,furat de fiecare dată,de eternitatea Clipei,la care se răstește,un Calendar ros de Dorul,care ne mai caută și acum,Destinul prăfuit,mai singur,decât întreaga Lume,promisă de Creatorul,ce doarme beat,inconștient,prin șanțurile frunții,unei Zile,care nu ne-a mai fost dată,să o … Citește mai mult
Nici nu mă pot uita,la fața Sufletului Lumii,atât este de defrișată,de propriile Iluzii ale Amintirii,încât a devenit un Deșert de Vise,în căutarea Apei Iluziilor Fericirii,ale căror izvoare de Speranțe au secat,în praful stelar de Întrebări,pe care mi le rostesc mereu,de câte ori sunt călcat,de pașii Orizontului Luminii Divine,din Privirea Infinitului.