Galaxii ale disperării,
se rotesc în jurul,
Iluziilor non-sensurilor existenței,
pentru a lovi ora exactă a deșertăciunii,
din care își trag seva destinele,
spânzurate de întunericul rece și inert,
al cuvântului facerii,
lovit de soarta păcatelor originare,
ale unui Dumnezeu,
în care ne-am reflectat chipul nemuririi,
atât de distorsionat,
încât s-a gândit în mod eronat,
că doar prin moarte,
putem deveni ființe de lumină divină,
cum am fost undeva-cândva,
dincolo de acest Univers,
al compromisurilor,
pline de greșeli ale creației.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de disperare și iluzie în existență, sugerând că percepția noastră asupra divinității și a nemuririi este distorsionată. Se reflectă asupra ideii că moartea ar putea fi o cale de a atinge o stare superioară, dincolo de imperfecțiunile creației.